De la studenta la jurnalism, la decanul acestei facultăţi!

Cu anul 1986, începe ceea ce mai târziu a devenit şi cartea de căpătâi a studentei Georgeta Arseni. Jurnalismul. Atunci intrase la Facultate. Iniţial şi-a ales specialitatea Activitate Editorială. Nu i-a surâs tinerei Getuţa( aşa o dezmierdau prietenii şi familia), activitatea de corector al cărţilor. „ Mi-am zis că e prea plictisitor pentru mine, să corectez texte, cărţi. Bine că mai aveam timp să mă răzgândesc. Aşa am aplicat repede la specialitatea jurnalism. Şi de atunci, bea Grigoraş agheasmă. Drept că am fost nevoită sa-l smecheresc pe tovarăşul decan de atunci. I-am spus că stau prost cu vederea şi nu o să pot face corectură”, mărturiseşte distinsa doamnă. A terminat facultatea cu brio. Plăcerea pentru ceea ce a descoperit în timpul studenţiei nu i-a dat însă voie să plece. Astfel că din 1996, i s-au tot perindat funcţiile în cadrul Universităţii de Stat. Lector, lector superior, conferenţiară universitară la Catedra Jurnalism, pe toate le-a îndeplinit cu dăruire şi suflet, lăsând amprente adânci în activitatea sa. Amprente care mai târziu aveau să-i marcheze existenţa. Odată cu trecerea anilor numele Georgetei Stepanov se făcea tot mai des auzit în tiparele vieţii studenţeşti. Chiar dacă în anul cinci de facultate a jucat o nuntă frumoasă, viaţa de soţie, nu a împiedicat-o să-şi urmeze vocaţia. A născut şi un băieţel frumos. Acum flăcău în toată puterea cuvântului.

În anul 2010 devine şef de catedră şi mai târziu decan al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul USM. Binemeritată funcţie de către prima femeie din Republica Moldova cu titlul de doctor în ştiinţe politice. Dar nu au fost titlurile un obiectiv în viaţa sa. „Eu nu obişnuiesc să nu-mi fac obiective, ci să accept realitatea aşa cum se conturează ea. În felul acesta e şi mai interesant pe de o parte, iar pe de alta îmi dau seama că aşa trebuie să fie. Mama mea a fost o persoană care a deţinut funcţii de conducere în viaţa ei şi era mai mult la serviciu decât acasă. Am zis atunci că niciodată nu am să fiu şef, mi-am zis c-o să lucrez modest pentru ca să acord mai multă atenţie familiei. Nu e totul chiar aşa cum vrei, uneori mă reţin la serviciu mai mult decât ar trebui. ”, ne mărturiseşte actualul decan.

Amintiri. Despre copilul din Georgeta Stepanov!

O fire energică, un copil năzbătios şi mereu pus pe şotii. Astfel se descrie Georgeta Stepanov în copilărie. „Mama mea a fost foarte severă, cu toate astea eu mereu mi-am permis să fiu pusă pe trăsnăi. Copilul-poznă, asta eram eu. La şcoală eram prima peste tot, mai băieţoasă din fire, eram capul tuturor ideilor năstruşnice”, povesteşte cu drag „mama” jurnaliştilor. Ideile sale nu rămâneau însă în umbră. Mama, fiindu-i profesoară, Getuţa era mereu în vizor. „ Noi am fost trei fete la mama. Eu fiind cea mijlociu eram şi cea mai „deschisă la minte”, luam şi de la sora mai mare, şi de la sora mai mică, dar asta nu a fost niciodată un pretext să scap de pedeapsa bine meritată, atunci când a fost nevoie am fost pedepsită, când nu, am fost alintată. Asta e soarta tuturor copiilor mijlocii, cred eu”.  Poznele din copilărie se discută şi astăzi când se adună toţi la sărbători, la mama acasă. „ Îmi aduc aminte cum eu şi sora mea Doina eram mereu împreună peste tot. Eu mai cu iniţiativă, mă dădeam atotştiutoare. Şi când nu ştiam ceva, inventam. Odată am minţit-o că profesorii noştri de la şcoală au de fapt alte nume. I-am spus că Elizaveta Gheorghevna e de fapt Lizbet, iar Claudia Ivanovna este Carolina. Ea m-a crezut. Şi veselă că a aflat o taină, a mers să-i povestească mamei. Mama şi-a dat seama că de fapt e mâna Getei aici, şi m-a certat”, râzând se confesează doamna decan. Îşi aduce cu drag aminte de satul natal din părţile Nisporeniului : „Da, m-am născut în cel mai frumos sat din lume, Ciuciuleni, un sat mare de răzeşi din inima codrului, cu grai şi tradiţii deosebite. Chiar dacă în prezent satul meu de baştină se află în raionul Hînceşti, eu oricum mă simt nisporeneancă. Mi-s tare dragi oamenii de acolo”, cu dor povesteşte doamna Stepanov. Cât despre familie, se mândreşte nespus de rădăcinile arseniene. Sora mai mică, Doina Arseni este interpretă de muzică populară, iar sora mai mare Angela Arseni la fel este interpretă.  Georgeta Stepanov nu cântă, dar scrie texte pentru interpreţi.

„Nu mă tem de bătrâneţe, m-am asigurat. Ies în stradă să vând conserve J”

Ce mai mare pasiune a Georgetei  Stepanov este grădinăritul. Chiar dacă locuieşte în Chişinău, decanul jurnaliştilor, are o bună bucată de pământ unde experimentează de cu zor. „Grădina este universul meu lăuntric. Este activitatea mea extracuriculară. Eu când termin serviciul, vin acasă şi mă ocup de grădinărit. Astfel mă regăsesc”. Are de toate in gradină, de la pomi fructiferi, până la verdeţuri. Roşii de vreo cinci sorturi, chipăruşi, castraveţi, pătrunjel, mărar, leuştean, căpşuni, coacăză, trandafiri etc. „Am chiar şi verdeaţă kindza în grădină. Soţul meu are rădăcini georgiene, şi de asta am îndrăgit şi eu specialităţile Caucazului”, mărturiseşte Georgeta Stepanov.

 „ Eu nu mă tem de bătrâneţe. Când vom ieşi la pensie, eu împreună cu sora, vom face o antrepriză de familie în producerea conservelor şi le vom vinde.  Astfel vom îmbina utilul cu plăcutul. La bătrâneţe, mă fac bucătăreasă”, glumeşte Georgeta Stepanov.

Studenţilor din anul I: „Noi suntem parteneri!”  În anul III devenim prieteni.

Cu studenţii, Georgeta Stepanov, se află într-o armonie continuă. Întrebată care este relaţia sa cu studenţii, doamna profesoară răspunde prompt. „Diferită. La studenţii din anul I intru în auditoriu şi le spun: noi sîntem parteneri ai unui proces, iar parteneriatul presupune îndatoriri şi obligaţii şi chiar insist asupra respectării unui set de reguli. Relaţia cu cei din anul II e mai lejeră, iar cu studenţii din anul III sîntem chiar pe picior de egalitate. Cred că e o tactică eficientă”. Îşi iubeşte enorm activitatea, studenţii şi jurnalismul. Cu o mândrie în suflet îi îndeamnă pe studenţi să aleagă anume această facultate. „Dacă au abilităţi, dacă simt drag pentru cuvînt, pentru omul şi lumea din jur, dacă au curaj şi simţul obiectivităţii – să vină la facultatea noastră. Aici se fortifică personalitatea şi verticalitatea”, a menţionat doamna decan.