- Povestește-mi cu ai ajuns în Belgia?

- Cam prin anul trei de studii, având timp liber, am început să mă plictisesc de Youtube și chat-uri, și parcă primind o palmă, am început să caut ce mai știe să facă internetul. Mare mi-a fost bucuria când am înțeles că acesta mă poate ajuta să-mi creez viitorul profesional la care râvneam. Tot din site de recrutare în altul, am găsit un anunț care corespundea formării mele și nu am ezitat să depun CV-ul imediat.

Anii studenției: 10 ani sunt cei mai grei, până ajungi în anul trei

- Cum au fost anii studenției?

- Lungi! Proverbul studențesc spune: „10 ani îs cei mai grei, pân`ajungi în anul 3”. Din fericire, mi-au trebuit patru ani ca să absolvesc facultatea. Dar trebuie să recunoașteți că unii, timp de petru ani sădesc un pom, construiesc o casă și fac un copil…pe când eu – o diplomă cu ștampilă.

- Ce faci în Belgia, ce job ai și de cât timp te afli acolo?

- Savurez ciocolata belgiană. În timpul liber lucrez la cea mai veche uzină de malț din Belgia în calitate de manager pe proiecte tehnice. De fapt, prefer să spun că sunt inginer electro-mecanic, dar fiind în acest sistem, trebuie să accept tendințele lui, iar acum moda europeana îi face manageri pe toți, fie el proprietar al unei afaceri sau paznic.

Trei ani de calitate superioară, îmbuteliați cu dragoste în Chișinău și trimiși cu lacrimi la 2500 km distanță.

- De ce anume ingineria?

- A fost prima mea dragoste. Prin clasa a 9-a, am auzit părinții vorbind cu patos despre un prieten de familie care era inginer. Eu nu înțelegeam ce e aia, Dex-ul nici el nu știe să explice, dar m-am îndrăgostit de acest statut și nu am vrut să renunț la el. Un an mai târziu, influențat de modă, m-am luat de economie, apoi de design, dar mă bucur că într-un final am revenit la prima mea iubită – ingineria.

- Cât de repede te-ai adaptat noii țări, culturi?

- Nici acum nu am făcut-o. Revin des în țară și tot mi-e mai aproape de inimă cultura (sau lipsa ei) moldovenească.

Probabil de asta se spune că mergi în străinătate, pentru că acolo lucrurile îți sunt străine.

Dar e de vină și sentimentalismul meu, această senzație ciudată și impersonală de apartenență la un stil de viață, la o gândire colectivă…mânca-l-ar ploaia pe comunism.

Țara aceasta are nevoie de lăcătuși, măturători, paznici, strungari, tractoriști…buni

- Care sunt cele mai mari probleme, în opinia ta, a sistemului de învățământ superior de la noi?

- Existența propriu-zisă a sistemului de învățământ superior în Moldova:)

Cred că problema stă în accesibilitatea lui. Se permite accesul oricui are 3-6 mii de lei să achite contractul, făcând abstracție de  potențialul celui care aplică.

Țara aceasta are nevoie de lăcătuși buni, de măturători buni, de paznici buni, de șoferi buni, de strungari buni, de controlori buni, de tractoriști buni…iar cei care fac asta având studii superioare, automat sunt descalificați.

Dacă studiile superioare ar fi un lux la care nu ar avea acces oricine, s-ar ajunge să se prețuiască mai mult, să fie filtrate valorile mai riguros, să se învețe mai bine spre a găsi un loc în societate, să se instruiască mai cu zel… Nu…nu discriminez, aș oferi posibilitate de a încerca oricui, dar aș alege pe cei care merită. Iar pe seama lor aș construi societatea mai departe, inclusiv sistemul de învățământ.

- Cum sunt oamenii acolo, mai ales tinerii, cât sunt de diferiți de-ai noștri?

- Nu au toți studii superioare :)

Sunt mai ca în piesa lui VOLTAJ – „fără griji, ca la 20 de ani”. Statul oferă prea mult ajutor social celor tineri pentru ca aceștia să-și mai facă griji pentru o casă, mașină, serviciu, întreținere.

Iar acesta e un criteriu esențial în diferențierea lor de noi.

- Cât de greu ți-a fost să te angajezi? Te-a întrebat cineva de note?

- Deloc greu. Am avut marea binecuvântare - și îi mulțumesc lui Dumnezeu – să mă angajez nefiind absolvent încă. Am depus CV-ul, seara am fost telefonat de șeful belgian, am discutat în franceză. Peste câteva zile o altă discuție cu aceeași persoană, pe Skype, iar apoi interviu tête-à-tête.

Nu m-a întrebat de note, probabil pentru că vorbea CV-ul despre asta. Am avut diplome și merite care erau menționate în rezumat, am avut ocupații extra-curriculare pe care am căutat să le menționez în CV.

Nu am avut problema cu învățătura, într-un final am fost șef de promoție.

Ca să ai o viață dulce, trebuie mai întâi de toate să rabzi amărăciunea studențimii

- Zi-mi trei lucruri obligatorii pe care trebuie să le facă un student în timpul studenției?

- O să par de modă veche și tocmai așa vreau să fiu când văd care-i moda nouă, dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă orice student este să învețe. Traian Dorz spunea că „Rădăcina-nvățăturii e amară uneori, însă rodul ei cel dulce te-ndulcește până mori”. Deci, ca să ai o viață dulce, trebuie mai întâi de toate să rabzi amărăciunea studențimii.

Un alt lucru important este să înveți. Da, din nou. Dar de data asta să înveți nu de la profesori și sistem, ci să cauți a cerceta singur, să cauți a cunoaște mai mult decât ceilalți sau decât ți se oferă.

Cel mai înțelept dintre pământeni, regele Solomon spunea în cartea sa că Înțelepciunea a ieșit pe uliță și strigă, cheamă. Acum, în acest secol arhi-tehnologizat, nu ne mai putem justifica prostia prin „Nu am găsit, nu am avut de unde”. Înțelepciunea e pe uliță și cheamă, rămâne să răspunzi și să o iei. Apropo, cel mai mare avantaj al înțelepciunii e faptul că aceasta e gratuită.

Dacă primul lucru important era ca elevii să învețe din materia profesorilor, a doua era să cerceteze singuri ca să-ți aprofundeze cunoștințele, al 3-lea lucru e să învețe de la toate și de la toți. Oamenii și natura ne oferă prea multe lecţii pe înțelesul tuturor ca să rămânem orbi și împietriți. A refuza să înveți de la alții, înseamnă a alege să fii prost.

O să fiu blamat pentru că nu am zis că un student trebuie să se distreze, deși singur am făcut-o. Nu am văzut nici un student care să nu se fi distrat peste măsură în studenție, dând prioritate învățăturii și care să nu se fi angajat bine. De altfel, s-au angajat bine și cei care s-au distrat. Deci, distracția nu e un criteriu care face diferența. Fie este, fie nu-i, cu niște cunoștințe bune în domeniu – se poate!

- Cum se vede Moldova din Belgia?

- Eu nu o văd, dar o simt. Știai că nu există traducere pentru românescul „dor”?

Ceilalți nu o văd deloc, nici nu o simt. Nici belgienii, nici oricare altă naționalitate. Atunci când tu ești singurul reprezentant al țării tale, un străin își face concluzia pe seama comportamentului tău. Încerc să prezint țara bine, sper că îmi și reușește.

Sper la o zi când mai mulți tineri cu formare europeană se vor întoarce în țară cu idei noi.

- Ai de gând să te întorci acasă, definitiv?

- Sună naiv și lacrimogen, dar vreau să mă întorc. Nu pentru țară pentru că aceasta nu valorează doi bani, dar este o mână de  oameni buni pentru care merită să faci ceva. Aș putea, într-un mod egoist, să emigrez, dar atât timp cât se poate de schimbat ceva în țară, voi încerca să o fac.

De fapt, cred că nu sunt singurul. Sper la o zi când mai mulți tineri cu formare europeană se vor întoarce în țară cu idei noi, viziuni frumoase, scopuri nobile…și vor schimba țara. Probabil o să dureze ceva până ne părăsește actualii reprezentanți ai puterii.

- Care ar fi profilul tânărului secolului 21?

- Descurcăreț.

Studiile peste hotare nu înseamnă neapărat că vei învăța acolo

- Se merită să faci studii în Moldova? Cât de mult încurajezi studiile peste hotare sau mobilitatea academică?

- Cu siguranță că se merită. Dacă marile universități ale lumii deschid departament de cursuri online, înseamnă că poți învăța și din pat, nu doar din Moldova. Pentru mine, procesul de învățământ nu înseamnă doar materia prinsă în timpul orelor, în clasele universității. Înveți atâta cât dorești.

Întrebarea e alta: Vrei să înveți și în Moldova? Studiile peste hotare nu înseamnă neapărat că vei învăța acolo. La fel ca în Moldova, și acolo sunt codași și fruntași. Faptul că schimbi țara nu schimbă mare treabă în bagajul de cunoștințe, poate doar în ușurința cu care te vei încadra în câmpul muncii în condițiile pe care le dorești.

Nu-i judec pe studenții care merg după gloată, nu e vina lor. E un sistem.

- Majoritatea studenţilor aleg meserii „în vogă", cum ar fi economie sau drept. Crezi că studentul de azi ştie ce vrea să facă în viaţă?

- Meseriile au ajuns să fie în vogă pentru că odată au avut greutate. Sunt meserii importante, frumoase, care pot fi o sursă de venit  (în SUA, ca să faci drept, nu trebuie să ai o altă facultate făcută deja și o recomandare de la un profesor cu autoritate?).

De ce acum nu mai au acel aer de aristocrat? După mine, ar fi trebuit să se închidă ele sau să se reorienteze/reprofileze atunci când piața a fost saturată de specialiști.

Dacă unui elev i s-ar da mai greu un loc pe băncile universității, acesta ar ști dacă vrea să facă asta sau nu. Iar atâta timp cât acest proces nu reprezintă nicio dificultate, modul de gândire al absolventului este următorul: „Nu mă costă nimic să fac economie (de exemplu)”.

De fapt nici eu nu am știut ce vreau, dar am înțeles ce-mi place. Mama a vrut să mă fac medic sau farmacist, tata – ceva cu geodezie/cadastru/avere imobiliară. Eu am ieșit inginer. Le mulțumesc părinților că mi-au respectat decizia, iar lui Dumnezeu pentru părinți.

Nu-i judec pe studenții care merg după gloată, nu e vina lor. E un sistem.

După al doilea război mondial, cele mai mari învinuiri nu  i s-au adus lui Hitler sau doctorului Mengele de la Auschwitz, ci filosofului Rosenberg care a pus temelia ideologiei fasciste și a molipsit țara cu ea.

- Ce regreți la această vârstă?

- Că în Moldova vârsta minimă a președintelui trebuie să fie de 40 ani și că încă nu am făcut mai nimic ca să devin președinte când voi avea 40.

Până la director cu mașină de serviciu și salariu mare e cale lungă și rod amar de învățătură

- Tinerii  se plâng că  nu au locuri de muncă, pleacă la muncă în Italia sau Rusia, cine este de vină?

- Ei. De exemplu eu caut de un an un student/absolvent cu formare tehnică și cunoștință de franceză. Nu găsesc. Cine e de vină, sistemul?

Sunt oameni cu bani care au nevoie de băieți de treabă, nu specialiști pentru că de pe banca universității ieși fie un pierde-vară, fie un băiat motivat să faci ceva bun, iar acești băieți uneori lipsesc…sau deja sunt plecați în Italia sau Rusia.

Din generația mea, băieții care au învățat bine, toți sunt cu poziții de invidiat, cu ei țin legătura și visez ca printre cei care vor schimba țara să fie și ei. Și așa oameni sunt peste tot.

E altă întrebare dacă vrei să fii din start director cu mașină de serviciu și salariu mare…dar până aici e cale lungă și rod amar de învățătură.

 

Interviul a fost realizat în colaborare cu Biroul pentru Relații cu Diaspora.