Am venit în Marea Britanie în anul 2000. Am participat la un schimb cultural la un colegiu din Brighton. Au urmat patru ani de muncă pentru a-mi aduna surse suficiente ca să merg la facultate. În 2004 am urmat un curs de pregătiri pentru studii superioare la College of North West London şi în 2005 am început facultatea de media şi producţie TV la universitatea Westminster.

Acum îmi petrec tot timpul promovând romanul de debut ‘Bessarabian Nights’ şi scriind a doua carte pe care deja am început-o.

Moldova este ţara unde m-am născut şi faţă de care simt o datorie. Din experienţele personale, Moldova nu este chiar atât de bine cunoscută în lume şi ar avea nevoie de cât mai multă publicitate, ca să-şi promoveze turismul, să-şi sporească ajutoarele şi investiţiile străine.Dacă va fi nevoie vreodată să mă întorc acasă definitiv, voi fi pregătită.

Prima mea carte e despre sclavia modernă. Despre traficul de fiinţe umane, strămutarea, ciocnirea dintre cultura noastră şi cea din Occident, prietenie şi sacrificiul pentru cei dragi, însuşi găsirea rostului şi crearea destinului nostru.

Traficul de fiinţe umane este tema de fond a romanului. Am ales acest subiect pentru că mă doare şi pentru că din păcate, nu este suficient explorat nici în media, nici în literatura occidentală sau internaţională.

Ca să reuşeşti trebuie să scapi de scuze, oricare ar fi ele. După aceasta urmează multă muncă, încredere deplină şi o detaşare pe măsură. Muza vine, dar trebuie să fii în proces de lucru. Fără entuziasm şi pasiune, nu faci nimic, ele duc la bun sfârşit orice sarcină.

Scrierea unei cărţi cere un impuls puternic, multă dedicare, o rutină bine pusă la punct si frâu liber imaginaţiei. Subiectul trebuie să pasioneze – altfel jocul se transformă în datorie şi farmecul dispare.

Datele colectate pentru roman sunt şocante. Dacă vrem să schimbăm lucrurile, atunci, întâi de toate, trebuie să le acceptăm, să le analizăm şi să vedem cum le putem îmbunătăţi, astfel salvând multe vieţi.

Multe femei nu vor să vorbească despre calvarul traficului, le este ruşine. Ele nu cer ajutor şi din această cauză numărul victimelor este mult mai mare decât cel oficial.

De asemenea, prejudecăţile celor din jur agravează situaţia. Este nevoie de mai multă înţelegere, bunăvoinţă şi încurajare din partea comunităţii.

Cred că este nevoie să se furnizeze cât mai multe informaţii necesare tinerilor, mai ales celor din spaţiul rural; să se organizeze training-uri relevante pentru a-i avertiza despre riscurile plecării peste hotare; implementarea de programe sociale pentru îmbunătăţirea imaginii faţă de sine; desfăşurarea mai multor campanii de sensibilizare a opiniei publice. Bineînţeles, lista poate continua…

De ce? Pentru că avem violenţă în familie, abuz de alcool, mentalitate patriarhală mai cu seamă la sate, sărăcie, deznădejde, lipsă de informare, publicitate falsă despre viaţa în Occident, destrămarea familiilor datorită migraţiei, slăbiciunile organelor de drept cu privire la prevenirea şi protecţia victimelor.

În viitorul apropiat doresc să revin cu o a doua carte. De asemenea, visez să pot investi în potenţialul uman din Republica Moldova.

Dacă aş fi acum la 18 ani, aş încerca să mă izbăvesc de toate aşteptările venite din exterior – din partea familiei, prietenilor, ţării şi aş pretinde la o sincronizare cu sufletul. Doar aşa se poate percepe chemarea lăuntrică, este unică pentru fiecare dintre noi. Şi mi-aş urma visul până în pânzele albe!