Cum evaluaţi gradul de pregătire al tinerilor jurnaliști care încep după facultate să muncească  în redacții. Cum vedeți această pregătire?

Sunt studenţi şi studenţi. Unii sunt mai conştiincioşi. Fac practică. Merg la stagii. Îşi doresc cu fiecare por de pe piele să devină jurnalişti. Aceştia reuşesc să pătrundă pe uşile redacţiilor, vor învăţa şi vor ajunge până la urmă să practice această meserie. Alţii....

Mai contează şi standardul studiilor şi şansele oferite de instituţia de învăţământ superior în care studentul îşi desfăşoară activitatea. Spre exemplu, Facultatea de Jurnalism a Universităţii Hyperion din Bucureşti oferă studenţilor şi masteranzilor săi oportunităţi unice în învăţământul jurnalistic din capitală. Avem un studio radio utilat complet în care studenţii fac practică dar şi un radio online afiliat Universităţii – Radio Fxnet. Avem un studio TV în care se produc emisiuni care se difuzează pe livestream. Avem o publicaţie on-line, www.hyperflash.ro, susţinută integral de studenţii Facultăţii, publicaţie care are parteneriate exclusive şi care organizează evenimente intens mediatizate. Când beneficiezi de o astfel de pregătire, şansele de angajare cresc.

În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, ce ne-aţi putea spune în privinta generaţiei de azi? 

Din păcate relaţia profesor-elev este schimbată în totalitate în ultima perioadă. Statutul profesorilor s-a schimbat. Modalitatea în care această profesie este percepută produce o lipsă de respect faţă de breaslă. Studenţii nu-şi mai respectă profesorii şi au impresia că ei le ştiu pe toate şi că pot domina, printr-un limbaj violent şi adesea neadecvat. Desigur, nu aş vrea să generalizez. Problema menţionată este agravată şi de o lipsă de adecvare a profesorilor la nevoile actuale ale studenţilor şi la cerinţele noii generaţii. Există în continuare profesori universitari care vin cu notiţe scrise de mână, care nu ştiu să folosească un videoproiector, care dau referate şi solicită ca acestea să fie scrise de mână (din teama de a nu fi copiate şi pentru că nu ştiu să folosească programe specifice pentru depistarea furtului intelectual). Există profesori care nu stăpânesc rigorile profesiei pentru că nu au practicat-o niciodată. Există încă profesori care consideră că nota 10 este numai pentru ei. În învăţământul universitar, din punctul meu de vedere, aşa ceva este inadmisibil.

Credeți că tinerii de azi știu ce vor?

Nu. Le lipseşte orientarea în carieră. Le lipsesc cursurile specifice din clasa a XI-a şi a XII-a în care să fie ajutaţi să se descopere. Să descopere la ce sunt buni şi ce le-ar plăcea să facă.

Ce credeți despre sistemul de învățământ din România, ce-i lipsește?

Îi lipseşte viziunea practică. Îi lipseşte practica. Îi lipseşte sincronizarea cu cerinţele de pe piaţa de muncă. Sistemul de învăţământ din România pregăteşte şomeri. Şomeri cu diplome de studii superioare.

Dacă ați avut studenți din Moldova, ce impresie v-au lăsat? Exista vreo diferența între studenții originari din RM și cei din România?

Am avut şi am în continuare. Nu există diferenţe. Unii sunt mai ruşinoşi la început şi au o jenă să vorbească. Le e teamă să nu se facă remarcaţi prin accent. Mie mi-s dragi. Îi ajut în mod egal şi îi sprijin cum pot atunci când îmi solicită sprijinul. Profesional, nu am făcut niciodată diferenţe între studenţii mei.

Cum poate fi ajutat un tânar să aleagă meseria corectă?

Trebuie ajutat să se descopere. În familie, în şcoală, în liceu. E un proces lung. Tinerii au nevoie de sprijin constant. Trebuie să-i învăţăm să se accepte aşa cum sunt, cu pasiunile lor. Nu să încercăm să-i determinăm constant să facă ceea ce ne dorim noi. E important ce-şi doresc ei. Cheia succesului lor în carieră este o profesie făcută cu plăcere şi pasiune.

Ce nu trebuie să-i scape unui tânăr în perioada studenţiei, din experienţa proprie­?

Practica!

Dacă ați fi absolventa unui liceu acum, încotro ați lua-o?

Aş face exact acelaşi lucru: Facultatea de Jurnalism. Aş face însă studiile post-universitare în străinătate.

 

Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.