În Artă trebuie să fii ca în oglindă. O reflecţie a ceea ce se întâmplă în jurul tău.

De ce meseria asta şi nu altceva?

Ca să dau un răspuns raţional: pentru că este maleabil programul, nu ai un orar strict, dar nu ştiu dacă există în domeniul ăsta raţiune...! Spun domeniu, nu "meserie". Arta nu aparţine de meserie.

Nu ştiu exact dacă eu am ales domeniul acesta... cred ca El m-a ALES!

(A fost o simplă joacă din copilărie, până am început să observ că mă liniştea într-un fel şi în acelaşi timp atrăgeam atenţia celor din jur).

Arta este ceva care te caracterizează. Acest lucru probabil m-a motivat să merg pe drumul acesta, să-mi susţin părerea şi viziunea a ceea ce văd în jurul meu. În Artă trebuie sa fii ca şi o oglindă. O reflecţie a ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Da! Cred că asta m-a convins să merg pe domeniul artistic.

Dacă nu erai grafician/pictor…, ce-ai fi fost acum?

Sincer... nu ştiu dacă mă pot încadra într-o viaţă "programată". Este trist când văd prieteni care au ocupaţii care nu-i încântă sau nu simt necesar nevoia să facă acel ceva.

Cred că aş fi făcut muzică...:) iubesc sunetul. Mă simt "norocos" cumva, pentru că fac ce iubesc!

Îndrum pe toţi să facă asta…părerea mea.

Cât de mult te laşi influienţat de părerea celor din jur?

Depinde cât de apropiată este persoana. De obicei, prietenii au o influenţă importantă asupra mea. Depinde de caz... știi?!

Asta din punct de vedere spiritual!

Dacă atât eu cât şi publicul aşteaptă ceva neobişnuit,"nou", trebuie să asculţi de cele mai multe ori propriul instict.

Răbdare. Asta îmi doresc!

Ai un vis, îţi doreşti ceva foarte mult acum?

Da!!! Pentru unii este ceva banal, îmi doresc foarte mult onoarea de a fi român. De mulţi ani aştept un răspuns!

Un vis? Să fiu sănătos şi să am răbdare în tot ce fac şi mă înconjoară. Îmi doresc să studiez în Anglia sau Spania, grafica, desigur. Vreau să studiez arta în general, cât şi tradițiile lumii. Vreau să înţeleg ceea ce vad şi ce respir. Cred că aşa pot spune că înţeleg viaţa şi sensul ei.

 ...Visul este împiedicat de dorință...! Deci, răbdare. Asta îmi doresc!

Te tentează să încerci şi altă formă de exprimare artistică?

Da, muzica ar fi o variantă şi…Arta tatuajului.

Muzica, pentru că sunetul are o influenţă mare în ceea ce fac şi Tattoo-ul pentru că ține de grafică, de bazele desenului, de tradiţie şi istoria tatuajului.

Care sunt sursele de inspiraţie pentru lucrările tale?

În general oamenii, natura... şi altele. Muzica mă inspiră mult, ploaia…

Cred că cel mai greu lucru este să ştii când să te opreşti !

Ai simţit vreodată la terminarea unei lucrări că trebuie s-o faci de la început? Dacă da, cât de des ți s-a-ntâmplat asta? Câte lucrări finalizate sau aflate în lucru le-ai acoperit sau șters de-a lungul timpului?

Da…uneori. Aici trebuie multă atenţie fiindcă pe parcurs viziunea se poate schimba, nu mai ai aceeaşi stare ca la început, cum priveai lucrarea, asta depinde acum de caracterul pe care-l ai şi de cum priveşti tu ca artist - lucrarea. Cred că cel mai greu lucru este să ştii când să te oprești.

Lucrări acoperite nu am. Nu am obiceiul să las o lucrare, să uit de ea sau....

De şters la fel, eu sunt mai migălos, îmi place ca desenul să fie curat, să exprime acurateţe.

Se poate trăi în România doar din artă/desen/grafică? Se câştigă bine din asta?

Depinde de modul în care trăieşti. Da şi nu. În primul rând dacă mergi pe drumul acesta, trebuie să anulezi din start, o perioada - banii. Mai întâi învaţă bine ceea ce iubeşti şi apoi profită de pe asta, în sensul bun şi uşor lumea începe să se deschidă...

Cum a fost studenţia ta?

Frumoasă pot spune, plăcută, cu experienţe, aşa si ar trebui să fie. Singurul lucru de care nu am profitat ar fi schimbul de experienţă în străinătate (probleme de cetăţenie).

În plus, a fost şi tragedia de-acum aproape trei ani, când a decedat mama mea şi trebuie să am grijă de frăţiorul mai mic pe care-l iubesc mult. Nu era un moment chiar potrivit pentru a pleca, indiferent că aveam sau nu cetăţenie.

La facultate, am avut şi am profesori înţelegători, oameni frumoşi. Consider că este foarte important să treci prin facultate dacă ştii ce îţi doreşti cu adevărat şi vrei să ajungi la un nivel ridicat. Spun ridicat pentru că în Artă nu există limite!

Studentul trebuie să fie demn. Voinţa joacă un rol important

Zi-mi, ce-ar trebui să facă un tânăr la început de cale?

Să facă ce îi place, ce iubeşte foarte mult. Atunci timpul trece foarte repede, nu  mai priveşti lucrul tău ca pe o povară sau un job.

Să fie demn. Voinţa joacă un rol important, respectuos. Ai nevoie să tratezi oamenii ca atare, numai aşa vei primi respectul cuvenit.

Cât de greu ţi-a fost să te angajezi? Te-a întrebat cineva de note?

Sincer să fiu?! Nu am avut un job oficial niciodată. Am încercat în anul II de facultate, cu CV şi... sincer mă simţeam incomod, am simţit ca nu au nevoie de mine.

Să nu fiu înţeles greşit, sunt pe schele de la vârsta de 11 ani, învăţând Pictura Bisericească, am fost ucenic pâna la varsta de 17 ani.

Cât despre note? Nu, nu ţin minte dacă a fost cineva interesat de note. Nu ştiu cât de mult contează notele, cred că cel mai important este să fii citit şi foarte bun în ceea ce faci!

Tiraspol – un oraş sub putere comunistă

Cum se vede Moldova din România?

Cu toţii ştim cum sunt oamenii din Basarabia: calzi, primitori, simpli, foarte frumoşi. În schimb parcă se simte nevoia de ajutor. Nu doresc să se simtă nimeni ofensat. Până la urmă sunt basarabean... în acte! În Arborele Genealogic sunt român ca şi fraţii din Basarabia!!!

Nu ştiu, nu mi-a plăcut politica, dar cred că ar trebui făcut ceva!

Ştiu că eşti din Tiraspol, când ai fost ultima oară în oraşul natal? Cum l-ai găsit ?

Da, sunt din Tiraspol. Ultima dată am fost... acum nouă ani cred.  Aveam 18 ani! Şi... înainte de asta, în '95, atunci a fost prima dată când am plecat din Tiraspol şi am revenit la 18 ani pentru o perioada de două luni, ceea ce-a fost foarte mult!

Spun asta fiindcă este un oraş sub putere  comunistă, strict, cu oameni pe care eu nu-i cunoşteam, adică interacţionam foarte greu. Limba rusă este la putere cât şi categoric valuta lor, pentru mine a fost greu fiindcă înţelegeam puţin, iar de vorbit, foarte greu.

În schimb, a fost o experienţă plăcută, acum când povestesc, descriu, realizez ca nu a fost chiar atât de grav. Oricum, cred că merită văzut oraşul.

Am desenat timp de şapte luni într-un sat pe care nu-l ştiam

Majoritatea studenţilor aleg meserii „în vogă” pe piaţa muncii, cum ar fi economie sau drept. La tine cum a fost, ţi-ai urmat visul sau ai ascultat de părinţi?

Poate unii tineri din generaţia mea şi nu numai sunt nehotărâţi şi intervine un ajutor al părinţilor.

La mine a fost mai simplu cred. Am făcut asta de mic, mi-a plăcut, nu am fost oprit, uneori atenţionat, i-am spus mamei mele că îmi doresc mult să merg în Timişoara la studii, nu m-a oprit şi îi mulţumesc din suflet pentru asta!

Am desenat timp de aproape şapte luni într-un sat pe care nu-l ştiam, chiar primul sat cum intri în R. Moldova, Leuşeni. Acolo, aveam şi reţea mobilă fiindcă era la 3 km de frontieră. Vedeam România din curte. Apoi, am vândut din lucrări când am ajuns acasă şi aşa am ajuns să fiu aici... să comunicăm :)

Din toată experienţa asta rigidă cu probleme şi expulzări, am găsit şi acolo oameni frumoşi, buni şi le mulţumesc pentru asta.

Mama m-a susţinut în ceea ce fac, niciodată nu m-a oprit din ceea ce mi-am dorit să fac.

Sfatul meu pentru generaţia mea, pentru tineri? Să facă ce iubesc, să fie mai curajoşi în ce vor să spună (şi eu încă învăț asta) să fie mai siguri pe ei. Aveţi încredere in voi...

Îmi pare rău că nu am avut timp să-mi iubesc aproapele...

Ce planuri de viitor ai?

Vreau să mai studiez, dacă se poate în Spania sau Anglia, poate o licenţă sau un master în grafică!

În rest... să fiu sănătos atât eu cât şi frăţiorul mai mic şi probabil să cunosc lumea. Îmi mai doresc să devin unul dintre cei mai căutaţi artişti contemporani. Da, cred că asta mi-aş dori în zece ani sau….de-acum în 10 ani de fapt :)

Dacă ai avea acum 18 ani, încotro ai lua-o ?

Nu aş lua-o niciunde :)

Cred că aş încerca să fiu... mai atent cu timpul şi mai înţelegător cu lumea din jurul meu, în special cu oamenii pe care-i iubesc, familia, prietenii, cei pe care i-am pierdut sau nu-i mai văd. Îmi pare rău că nu am avut timp să-mi iubesc şi apreciez aproapele... şi asta acum realizez.