Concursul a fost deschis de două domnişoare studente, cu o prezentare destul de modestă dar interesantă. Proiectul lor se baza pe organizarea de training-uri şi seminare pentru tineri, la un preţ accesibil, gen "cum să-ţi faci un cv a la carte" şi altele. Emoţii, juriu...aspru de tot şi mai ales foarte competitiv, având în vedere că doar unul din cei cinci membri a iniţiat la viaţa sa o afacere, în rest, cetăţeni cu "părerea şi teoria demult învechită".

Pe parcursul prezentării, fetele au lăsat puţin modestia la o parte şi îndrăznela şi-a făcut loc de cinste, foarte bine de altfel, pentru că puţin sunt cei care spun lucrurilor pe nume, fără să apeleze la pupatul în fund şi linguşeli. Discuţia a început destul de calm, ulterior s-a transformat într-un adevărat câmp de luptă. Nu mai ţin minte cum şi de ce, dar s-a ajuns să se discute cât de buni specialişti în iniţierea afacerii sunt profesorii de la universitate.

S-a început cam aşa.
- Eu nu cred că mulţi profesori de la noi sunt tare buni businessmen, iar informaţia folosită de ei, e învechită şi datează de prin "99.
Replica nu a întârziat să apară. Profesorii din juriu s-au simţit profund lezaţi de umilul comentariu, la care a urmat un speech bine închegat, fix ca în cărţile de prin "99.
- Domnişoară, cum vă permiteţi, adică eu nu sunt profesionistă? Ce ştitţi dmv. de studii. Aţi comparat acum profesorii cu broaştele (ce treabă au broaştele cu profesorii).

Studenta a încercat să explice că nu s-a referit neaparăt la juriu, ci la mulţi alţi profesori de prin universităţi. Discuţia s-a aprins, părerile au devenit subiective. Persoana lezată din juriu a cerut să se renunţe la subiect şi la idee. Cum poţi să ceri unor studenţi, care vin să prezinte o idee de afaceri, la egal cu ceilalţi să renunţe la ideea lor, doar pentru că nu ţi-a plăcut adevărul spus de ele. În aşa fel, le tai aripile din start. Ce fel de profesor eşti tu? Eu înţeleg că invidiezi fetele pentru avântul lor şi ţi-i ciudă că astea mai tinere sunt mai dezgheţate şi nu s-au ales cu un salariu de două mii de lei, pe care îl are un profesor, dar omenia trebuie să rămână.

Atunci când scapi de inhibiţii şi spui ce gândeşti, ce simţi, feedbackul nu e cel aşteptat. Studenţii au frica de a se exprima, pentru că "vezi tu, n-o să mă primească la examene" sau în cazul nostru, "uităm de locul întâi pentru că ne-am certat cu un membru al juriului". Totul se reduce la subiectivism.

Am tot respectul pentru profesorii în vârstă, cei cu experienţă, de la care am învăţat şi eu foate multe. Însă, există alţii care n-au nicio experienţă practică, să vadă cu câte probleme te confrunţi atunci când vrei să deschizi o afacere. Atât timp cât studenţilor le predau persoane închise la minte, conservative şi deloc flexibile, vom crea teoreticieni şi nu practicieni.