- Ce-ar spune esenţial despre sine  Andrei Curăraru în doar 5 propoziţii?

- Andrei Curăraru este un tânăr (faptul care îi place cel mai mult) cu o poziție socială activă. Mă implic în  multe activități și încerc să realizez fapte cu care să mă pot mândri. Sper ca o parte dintre tinerii cu care colaborez, cândva să mă considere mentor. Oamenii sunt buni prin natura lor trebuie doar să îi provoci și te vor uimi cu rezultatele lor.

- Un pic despre cum şi-a ales profesia şi şcoala (adică universitatea)?

- Nu am fost foarte original în alegerea specialității, am urmat cursurile de Drept la una din universităţile private din RM, iar Universitatea m-a ales pe mine, mi-a plăcut abordarea modernă de acolo și litera ”I” de la internațional m-a intrigat cel mai mult. M-am bucurat de un colectiv de profesori cu multă experiență și, acum, cred, sună un pic nostim, de bibliotecă. Devoram carte după carte și încerc să păstrez obiceiul până astăzi. Beletristica o citesc doar frunzărind pagini îngălbenite pe care poți face notițe și care te poartă pe valurile imaginației. Iar  pe tabletă sunt vreo 7 cărți non – fiction pe care le citesc la moment.

- Apoi „socotelile de acasă s-au potrivit cu cele din târg?”, universitatea si specialitatea au împăcat soarta?

- Îmi pare rău de oamenii cu o viziune îngustă privind dezvoltarea lor profesională și sunt doar ”juriști”, ”contabili” sau ”specialiști în PR”, dacă nu te-ai descurca cu altceva, cum oare te descurci cu profesia pe care o ai? Facultatea îți dă o viziune asupra vieții, cum trăiești depinde de tine. În sens strict, întotdeauna, am făcut altceva decât un jurist clasic. Și asta mă bucură.

- Cum aţi ales locul sau locurile de muncă de până acum? (ce a trebuit să fie la serviciu  din principiu, în afară de leafă :)

- Pentru mine o activitate interesantă, te învață. De aceea am activat la o firmă de audit, predau, mă implic în societatea civilă, de curând activez în Serviciul Public. Eu cred că este important să fii înconjurat de oameni inteligenți și să nu lași amorțeala și rutina să te cuprindă. Din experiență proprie, dacă vrei o retribuție adecvată în Republica Moldova trebuie să ai mai multe activități.

- Cum e să fii profesor în secolul XXI, în Moldova?

- Greu, foarte multă concurență, cursuri online, site-uri educative, lecții motivaționale pe youtube. Multă literatură în acces liber, și mai multă piratată. Mai este și aspectul financiar care este un pic demotivant, dar nu sunt prea mulți în breasla aceasta care o fac din alte motive decât plăcerea de a preda. Și mai este și presiunea legată de faptul că întotdeauna vor fi studenți buni cu care ești în competiție veșnică.

- Dar ONG-ist cum e să fii? Cum se „nasc” proiectele şi cum se obţine finanţare pentru ele?

- ONG-iștii din Republica Moldova nu au cea mai bună reputație, consumatori intensivi de coffee – break – uri și granturi, mulți dintre ei au uitat ce rol trebuie să aibă societatea civilă și se orientează la proiecte și programe, și nu la cei care au nevoie de ajutor. Proiectele noastre se nasc din discuții aprinse despre ce vor să facă tinerii, ce ar trebui să facă și cum am putea să combinăm activitățile în cauză. La moment avem câteva proiecte la care țin mult: training-uri și lecții publice cu personalități de valoare din Republica Moldova (actori, jurnalişti, politicieni, oameni de afaceri), jocuri de societate (avem și o colaborare destul de productivă cu Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale), Dance Battle (un proiect în cadrul căruia studenții din universitățile din Moldova demonstrează că pot dansa) și VIP Battle (unde vedetele arată că generozitatea și spiritul caritabil sunt cele mai frumoase calități). Ideea UITe este de a crea un tânăr social activ, care știe să se distreze și să ajute aproapele său.

- Un portret al studentului moldovean, poate două – trei profiluri, daca nu se impaca între ei, ca şi in alianţă?

- Studenții sunt foarte variați, și mai buni și mai răi, dar dacă este să fac o catalogare ar fi următorii:

Studentul implicat: Conferințe, aplicații, training-uri, internship-uri, un student care, de fapt, face două facultăți, una fiind clasică și alta determinată de interesele sale. Sigur îl vezi la Bursa de Merit și are șanse bune de a lua o bursă peste hotare.

Studentul Work & Travel: plecat, revenit și dezamăgit de sistem. Acolo e bine, aici e trist și fără perspective. De fapt, îmi pare rău de ei și poate aici e problema în sistemul nostru de învățământ și în ”cortina de fier” care mai există pentru deținătorii de pașapoarte albastre.

Studentul pasiv: Trece prin facultate căutând motive și pretexte de a nu învăța, ulterior, va folosi argumentul studiilor de calitate joasă ca argument de ce nu își găsește de lucru.

Sper ca ultimele două categorii să fie cât mai mici, iar prima cât mai mare

- Ce aveţi a le spune celor care se bat cu pumnul in piept: „În Moldova carte nu se face!”?

- Carte se poate face indiferent de locația geografică, mai ușor sau mai greu, dar esențială este dorința, au demonstrat-o sute de absolvenți din Moldova care se descurcă de minune în Europa și nu numai.

- Şi tinerilor pentru care formula studenţiei are doar variabile stricte (mama Italia – facultatea nu contează – carte matricolă – biblioteca discoteca – absolvent = şomer)?

- Răspunsul meu este unul simplu și care ține logica simplă. Dacă vreai să ajungi ca toți, faci ca toți. Ai opinii preconcepute și nu încerci să ieși din rutină. E normal să nu îți placă.

- Un mesaj pentru tinerii care ar vrea să-şi trăiască studenţia din plin si cu folos?

- Eu cred că cel mai potrivit mesaj ar fi cel formulat de Mahatma Ghandi ”Trăiește ca și cum ar fi ultima zi, învață de parcă ai avea o eternitate în față”.

- Foarte frumos spus, mulţumesc!