Analfabetismul – cauza stereotipului că în Moldova nu se face muzică bună

- Pe unde şi cum este studenţia lui Artur Corcodel?

- Am avut ocazia să trec pragul a mai multor facultăţi, începând cu contabilitate, apoi audit, drept, limbi moderne, management, arte frumoase şi finisând cu inginerie sonoră. Pe unele urmează să le finisez în următorii doi ani. Cu ce mă ocup eu? Cu muzica. Fac artă, nu am căutat, nu caut şi nu o să caut niciodată faimă, dar îmi place tot ceea ce fac şi nu-mi pasă de opiniile altora, şi daca se mai găsesc şi vreo doi care-mi apreciază munca atunci sunt fericit. 

- Ştiu că activezi undeva, unde anume şi dacă are legătură cu muzica?

- Eu lucrez în Studio-ul propriu. Vreau să încerc să distrug stereotipurile precum ca nu se face muzica bună în Republica. Eu cred că anume analfabetismul în acest domeniu a dat naştere acestor stereotipuri. Nu există în RM oameni instruiţi în domeniul ingineriei sonore, iar dacă există, sunt foarte puţini şi la toate se adaugă iresponsabilitatea moldovenească, inexistenţa tendinţei spre perfecţiune, cum zic unii „principalu să vină capica”.

- De unde vine tot amalgamul de facultăţi?

- Din interesul pentru obiect. Le fac acum ca să nu fiu nevoit să le fac pe la 40 de ani.

- Când ai descoperit muzica sau poate ea te-a descoperit?

- Cu muzica am fost legat toată viaţa mea, dar nu ştiu de ce, am fugit mereu de muzică. Când eram mic, a venit profa de muzică la mama şi o ruga sa mă dea la Corul Şcolar, afirmând că eu cânt bine. Nu vroiam sa mă ocup cu muzica niciodată, şi totodată, de când mă ţin minte am cântat prin diferite coruri. Totuşi cred că muzica m-a descoperit si nu invers. Ştiam că pot cânta, dar nu vroiam să cânt. Sincer, nu ştiu cum s-a întâmplat să fiu aşa atras de muzică. Nu ştiu cum să răspund la întrebarea „când ?”

 „În Moldova, pentru un interpret, arta este un capriciu”…

- Pe cine apreciezi din marii artişti, ai idoli?

- Din marii artişti, acum nu apreciez pe nimeni. A fost o perioadă când eram foarte pasionat de Lil Wayne, pentru că era foarte diferit, plus că avea aceeaşi statură ca şi a mea. Acum, nu pot spune ca mă inspiră cineva, ba din contra, încerc să ascult cât mai puţină muzică, pentru că nu vreau sa-mi stric imaginaţia proprie. Vreau să fac muzică doar din propriile experienţe, trăiri şi emoţii, şi nu să le preiau din alte părţi, or asta se face necondiţionat...

- Pe cine apreciezi din artiştii locali?

- Eu foarte mult apreciez artiştii care pe lângă cântece, pot vorbi, adică sunt şi deştepţi, or cea mai importantă impresie despre un artist se face în timpul discuţiei cu acesta. 

- Se merită să te lansezi la noi sau lansarea internaţională e mai reală?

- Dar ce înseamnă lansare? Că în viziunea moldovenilor, lansarea înseamnă să faci un cântec, un clip, să închiriezi un local, să plăteşti artiştilor care-s deja „vestiţi” ca să vină în cazul în care nu-i cunoşti personal. Interpretul niciodată nu e centrul, dar unealta casei de producţie, acesta trebuie sa fie angajat prin contract de către casă de producţie. Mai întâi se face un album de la şi până la, concomitent se filmează câteva videoclipuri la cele mai reuşite piese din album, după care se investeşte mult în promovarea albumului prin o sumedenie de concerte, carităţi. Şi în timpul cât se promovează primul album, cel de-al 2-lea album trebuie sa fie început, ca lumea să nu uite şi să nu obosească. În Moldova, pentru un interpret, arta este un capriciu. Marea majoritate spun „vreau să fiu vestit” şi se apucă de cântat. Aruncă o grămadă bani în vânt.

- În ce proiecte noi ești implicat, care anume?

- Proiecte noi se aşteaptă. Mulţi mă întreabă de ce nu scot albumul meu, dar eu consider ca încă nu-i timpul potrivit. Da se aşteaptă proiecte noi şi foarte frumoase, nişte colaborări interesante, dar nu vă pot spune mai multe, să fie o bucată de mister...

Studentul anului 2013 – leneş, fără voinţă şi fricos

- Ce trebuie sau cui ar trebui să se adreseze un tânăr sau tânără care vrea să facă muzică, din propria experiență?

- Cei ce vor să facă muzică, mai întâi de toate trebuie să poată cânta. Să ştie cum să cânte corect, că nu e vorba doar de dorinţe, trebuie să fie şi abilităţi. Dacă acestea persistă, trebuie să înceapă a căuta, a se consulta, a întreba...că ţara e micuţa şi e foarte simplu de găsit toată informaţia despre oricine.

- Majoritatea studenţilor aleg meserii „în vogă" pe piaţa muncii, cum ar fi economie sau drept. Crezi că studentul de azi ştie ce vrea să facă în viaţă? La tine cum a fost, ţi-ai urmat visul sau ai ascultat de părinţi?

- Eu cred că studentul de astăzi se teme să probeze ceva nou. Copiilor le e frică de sine, frica eşecului îi face să nu se uite prin părţi şi să nu caute, plus la toate, 80% din toţi studenţii nu au un vis. Oare câţi tineri, din cei pe care îi ştii au un vis pe care-l protejează şi luptă pentru el? Vreau ca studenţii să ţină minte o vorbă. Visele nu devin realitate până când nu ţi le realizezi, nu se îndeplinesc până nu ţi le îndeplineşti. Nu aşteptaţi miere din pod, răsuflecaţi mânicele şi începeţi a lucra, a face măcar ceva... pentru că orice acţiune de astăzi are un rezultat în viitor.

La mine e simplu, eu visul mi-l urmez şi lupt pentru el şi văd cum se realizează. Dacă eu pot, înseamnă că şi alţii pot.

- Care e prototipul unui student, în zilele noastre, în Moldova?

- Leneş, fără voinţă, fără ţeluri, rutină absolută, frica de tot ce e nou, neîncredere în sine, lipsa cunoştinţelor. Cam aşa sunt majoritatea. Adică toata clasa medie a societăţii, restul sunt viitorii fruntaşi, cele 10% a clasei de sus sau viitori codaşi ai poporului: alte 10 % ale societăţii.

Despre vise, rezistenţă şi optimism

- Dacă nu muzică...atunci ce?

- Dacă nu muzică... atunci nu ştiu. Cred că altceva din ce am învăţat, ca sunt licenţiat în multe.

- Ce-l face pe Artur Corcodel deosebit de ceilalți?

- Cred că mă caracterizează puterea de a trece cu uşurinţă peste obstacole şi greutăţi la care puţini ar rezista, că uneori am într-o săptămână câte 10 înregistrări la studio, pe lângă asta, câteva lucrări la o facultate, ceva examene la altă facultate, referate pentru a treia facultate şi mai am şi ore la doctorat şi trebuie sa le ticsesc pe toate în câteva zile şi peste tot să fiu la înălţime. Cred ca asta mă caracterizează, rezistenţa, pozitivismul şi optimismul total.