Fire impulsivă şi energică încă de mic copil  a reuşit să-şi  lase amprenta pe unde a trecut. „Eu de mică am fost cam obraznică. Pe la vârsta de şase ani, în ograda unde am copilărit, un vecin tocmai îşi achiziţionase o maşină nou-nouţă. Eu şi prietena mea am decis că n-ar fi rău dacă ne-am pregăti noi de şcoală un pic. Zis şi făcut, am găsit nişte beţigaşe ascuţite de tot şi ne-am apucat să schiţăm litere şi cifre pe maşina cea nouă”, ne povesteşte râzând Cristina, în timp ce se pregătea pentru o nouă oră de dans.  În acel timp părinţii fetei aveau economii pentru a o da la o şcoală privată, dar păţania Cristinei a costat mulţi bani şi aşa a ajuns la o şcoală simplă. Energia ei era însă prea multă, şi părinţii au decis că dansurile o s-o liniştească. Nu a fost să fie. „Nici acolo numele Muntean nu era lăsat în umbră, băieţii nu vroiau să danseze cu mine pentru că îi muşcam, eram mereu singură. Iată de acolo a şi început cariera mea de artist”, se confesează coregrafa.

Dansurile au însoţit-o mereu, iar energia sa neîntrecută a ajutat-o să cucerească Europa. „De la 13 ani am călătorit foarte mult datorită dansului, Europa mi-a oferit spaţii de demonstrare a talentului. Şi acum tind maxim posibil să ies după hotarele ţării noastre, pentru că este un schimb enorm de experienţă şi un aer nou faţă de ce avem în Moldova”, povesteşte Cristina Muntean.

Pasiunea-i pasiune, dar există şi momente în viaţa omului când dezamăgirea poate curma pasiuni şi dorinţe. Şi Cristinei i s-a întâmplat. „Am avut o situaţie în viaţă, când am fost detaşată de dansuri, după asta m-am întors şi mi-am zis că până mă vor ţine picioarele voi dansa. Am ajuns la concluzia că dansul este ceea ce mă reprezintă, ceea ce iubesc cel mai mult în această lume”, a mărturisit Cristina pentru studenţie.md.

 Afacerea proprie în ritm de dans

 Tocmai şi-a luat diploma de licenţă în Ştiinţe Economice. Cristina este studentă la Academia de Studii Economice din Republica Moldova. La prima vedere dansul şi finanţele nu prea fuzionează, pentru coregrafa noastră însă studiile o ajută să-şi gestioneze afacerea pe care o deţine. Şi anume, şcoala de dansuri ARTdance. „De la dansuri la finanţe şi cifre. Nu prea m-am gândit, oricum arta şi cifrele nu prea fac echipă. Sunt două genuri de activitate absolut diferite, dar! Oricum în gestionarea unei afaceri, sunt necesare cunoştinţele de la facultate, fie ea şi o afacere în ritm dans, aşa cum o am eu. Nu consider că studiile mele la ASEM, au fost în zadar, cred cu tărie că mi-au lărgit spectru de cunoştinţe, şi astfel pot îmbina studiile cu pasiunea şi poate iese o afacere de succes”, spune Cristina. Şcoala ei de dansuri pentru amatori a fondat-o împreună cu un prieten, Victor. „Am colaborat câteva luni, după care el s-a implicat în alte proiecte şi  şcoala a trecut în posesia mea. Este dificil, dacă e să fiu sinceră, dar cu dăruire şi muncă totul se primeşte”, susţine coregrafa.  Ideea unei şcoli de dans i-a apărut de mult, dar nu avea timp, resurse, susţinere, îndrăzneală ca să se lanseze în afaceri. Cu multă dorinţă şi un pic de noroc acum gestionează Şcoala de dansuri ARTdance. Are cinci grupe de elevi de diferite vârste. Cei cu care munceşte sunt mândri de ea. „Ea este cartea de vizită a Şcolii ARTdance, e carismatică, de când am venit la lecţii niciodată nu am văzut-o tristă. Acum venim cu plăcere doar pentru că ea ştie să-şi facă munca cu plăcere”, a subliniat Diana, dansatoare de Zumba.

 „Atunci cânt trăiesc diverse sentimente mi se schimbă şi stilul de dans”

 Cristina îşi petrece practic tot timpul său dansând, dacă nu acasă în faţa oglinzilor, instalate de fostul iubit, atunci în sala şcolii proprii sau la nunţi şi cumetrii. În diverse locaţii însă, trăieşte diverse stări. Cristina spune că orice sentiment poate fi transmis prin paşi de dans. „Fie pasiune, dragoste, trădare, euforie, absolut totul poate fi transpus prin mişcări. Unduirile corpului sunt un alfabet pentru cei care-l cunosc. Atunci cânt trăiesc diverse sentimente mi se schimbă şi stilul de dans, pot dansa chiar şi cu lacrimi, sau zâmbind. Cele mai frumoase coregrafii din viaţa mea au fost realizate cu lacrimi”, se confesează Cristina. Această stare o trăieşte când intimitatea îi acaparează şi trupul şi mintea. În sală, Cristina trece în alt extaz. Pe elevi, se străduie să-i simtă psihologic,  să le cunoască dorinţele, chiar fiind copil sau matur. „Încerc singură să ghicesc motivele pentru care au ales să vină la sală. Unii vin să slăbească, alţii să fie plastici, alţii să se detaşeze de serviciu, alţii să înveţe arta dansului. Oricum sfatul meu pentru ei toţi, ar fi să trăiască liber, să facă ceea ce le place, să nu se complexeze şi să primească plăcere de la fiecare clipă petrecută la noi în sală”, spune Cristina. Ca să fii instructor nu e suficient să ştii doar a dansa. Cristina povesteşte că anume acest lucru l-a şi făcut. A  încercat să comunice cât mai mult cu persoane de diferite categorii sociale, de vârstă, de gen, etc. Dansurile populare sunt cele mai dragi inimii, de asta le practică cu atâta plăcere. „Acest stil a acaparat complet sufletul meu, ba chiar şi specializată sunt în acest stil, acolo mă regăsesc cel mai bine, de multe ori am auzit că după aspectul fizic seamăn cu o ţigancă sau cu o femeie orientală. Dar când se include muzica populară, sângele moldovenesc mă dă de gol.

Îşi doreşte o viaţă normală, fără mari pretenţii. „Ca femeie vreau să am 4 copii, 3 băieţi şi o fetiţă. Doar fetiţa mi-aşi dori să-mi urmeze exemplul şi pasiunea pentru dans. Dar oricum tuturor le voi da libertatea de a alege, exact cum au făcut-o şi părinţii mei. Vreau să am un soţ iubitor, înţelegător, fidel. Nu îl văd pe soţul meu dansator, dar dacă va hotărî soarta astfel nu mă voi împotrivi. Ca dansatoare mi-aşi dori ca Şcoala ARTdance să crească la nivelul nu de amator, dar profesionist aşa încât să ajungă un brand naţional”, a conchis Cristina Muntean.