- Povestește-mi cum ai ajuns în Franța?

- După aproximativ 10 ani de studii în România, doi ani de schimb de studii în SUA, devenisem suficient de motivată pentru  a-mi pregăti dosarul de aplicare la unele dintre cele mai

cunoscute instituţii superioare din Paris şi din lume. M-am ambiţionat să învăţ franceza individual, să susţin testul de limbă franceză DALF C1, mi-am tradus toate diplomele pe care le deţineam la moment, ca mai apoi, cu un „Doamne Ajută”, să expediez „un colet cu hârtii” mai multor universităţi de aici. A urmat stresul aşteptării, care s-a finalizat cu „o scrisorică” de acceptare la universitatea dorită.

 

- Ce faci în Franța, unde înveți și de cât timp te afli acolo?

- Sunt la etapa finalizării celui de-al doilea master. Astfel, de doi ani sunt în cercetare geopolitică, în cadrul unei instituţii superioare de elită din Franţa – Sciences Politiques, Paris. Dar, împlinirea profesională totală vine din sutele de activităţi pe care le realizez în calitate de preşedinte al Asociaţiei "Jeunes Moldaves", asociaţia studenţilor moldoveni aflaţi la studii în Franţa.

 

Franța: Student la Științe Politice – o enciclopedie ambulantă

 

- De ce anume acest domeniu?

- „Foamea vine mâncând”. De fapt, acesta este un domeniu care îmi permite să învăţ, în primul rând, să mă manifest civic. Pentru Moldova, din nefericire, de cele mai multe ori, Ştiinţele Politice sunt un domeniu al eşecului, unde sute de absolvenţi se reprofilează în alte structuri şi nicidecum în cele destinate profesiei. În Occident, însă, acest tip de studiu, este unul de elită, care presupune cunoştinţe generale accentuate, iar un student cu profil în acest domeniu, este considerat „o enciclopedie ambulantă”.

 

- Care sunt cele mai mari probleme, în opinia ta, a sistemului de învățământ superior de la noi în comparație cu cel francez?

- Aş putea oferi o listă întreagă de diferențe vizibile în favoarea sistemului francez,  testate practic pe propria condiţie de studentă cu origini din Est. Deşi nu am avut ocazia să gust din studenția înMoldova,  dar fiind în permanentă conexiune cu tineri ce vin din ţară la studii aici, am sesizat o lipsă a practicii de muncă personală individuală, pe care ar trebui să o obţinem de-a lungul anilor de şcoală şi liceu. Pentru noi, tema pentru acasă este tema dată de către profesor, nimic în plus. Ne limităm la dimensiunile cursurilor oferite de profi, care sunt de cele mai multe ori pline cu concepte teoretice fără echivalenţă în practică. Absolvim o universitate, toţi "dobă de teorie", fără o experiență acumulată în cursul studiilor. Desigur, corupţia ce domină în sistemul nostru, şi pentru care se condamnă o serie de factori conectaţi între ei:  economici, dar şi sociali, rămâne a fi principala problemă majoră.

 

Tinerii francezi: Mai mult atașați de vise și mai dependenți de literatură

 

- Cum sunt oamenii acolo, mai ales tinerii, cât sunt de diferiți de-ai noștri?

- Sunt mult mai corecţi datorită circumstanțelor în care se regăsesc. În rest, întâlnim tineri frumoşi, îndrăgostiți sau dezamăgiţi, activi, inteligenți, ambiţioşi sau mai puţin ambiţioşi, cu caracteristicile oricărui tânăr,  de orice naționalitate, dar posibil mai puţin puşi în situația de a renunţa la visele lor, din cauza circumstanțelor economice şi mult mai dependenţi de literatură.

 

- Cum se vede Moldova din Franța?

- Departe..., (atât la propriu, cât şi la figurat) de Franța şi de realitatea europeană, dar cu speranțe şi vise oglindite în tinerii noștri, care reușesc  să se afirme cu merite recunoscute de către societatea franceză şi nu numai.

 

- Ai de gând să te întorci acasă, definitiv?

- Întrebarea respectivă a început să devină un clişeu, în contextul în care, mii de tineri plecaţi din ţară sunt tot mai puţin motivaţi de a se întoarce. Moldova se confruntă cu un proces de "Brain Drain" intens, imposibil de stopat, ba mai mult, stoparea sa nu reprezintă o alternativă viabilă pentru situația noastră. Corect ar fi să analizăm dacă venirea mea sau a tuturor celor ce se regăsesc în situația mea, ar contribui sau ar reprezenta acea valoare adăugată necesară dezvoltării ţării sau propriei emancipări. Personal, nu consider că am ajuns la maturitatea  profesională necesară revenirii definitive.

 

Tinerii din Europa luptă pentru un post bun, cei din Africa pentru o bucată de pâine.Toţi sunt dependenţi de Facebook

 

- Cum vezi tu profilul tânărului secolului XXI?

- Un profil general mondial este  greu de redat, în contextul în care, circumstanțele ce regăsesc tinerii din diverse colţuri ale lumii, sunt inegale, deci şi calitățile lor sunt la fel. Dacă un tânăr din SUA îşi sacrifică viața pentru ţară, atunci în ţările mai puţin dezvoltate, ca şi în cazul Moldovei, tinerii sacrifică viitorul ţării pentru propriul viitor. Dacă în Europa tinerii se luptă pentru un post de muncă bine remunerat, atunci cei din Africa,  luptă pentru o bucată de pâine la propriu. Ceea ce îi unește pe toți tinerii globului, însă,  este setea de viaţă, de afirmare personală sau profesională, şi desigur, dependenţa de Facebook.

 

Visul unui tânăr e un început la…“ştiu ce vreau să fac în viaţă”

 

- Majoritatea studenţilor aleg meserii „în vogă", cum ar fi economie sau drept. Crezi că studentul de azi ştie ce vrea să facă în viaţă?

- Fiecare îşi alege cariera în dependenţă de motivație,  de pasiune sau talent. Este adevărat faptul că tinerii în prezent sunt extrem de mult influenţaţi de circumstanțe, de monden, de confortul material, iar atunci când devii student, visezi la o carieră în costum la patru ace. Acesta reprezintă un vis pentru care nimeni nu poate să îi condamne. De fapt, nu o dată putem auzi acuzaţii indirecte parvenite din partea demnitarilor noştri,  către miile de absolvenți de drept sau economie, care în concepţia politicilor naţionale reprezintă o suprasaturaţie ce trebuie orientată iniţial spre specialități precum bucătar, tâmplar, etc. Desigur, o notă de realitate în aceste acuzații, poate fi identificată, dar, interesant e faptul, de ce respectabilii, la rândul lor, nu au optat cândva pentru meseriile de bucătar, tâmplar, etc.?.... Opţiunea  fiecărui  student  trebuie respectată, încurajată, indiferent dacă aceasta reflectă realitatea sau nu. Căci visul unui tânăr, viitor sau actual student, reprezintă un început, un acel “ştiu ce vreau să fac în viaţă”.

 

- Tinerii  se plâng că  nu au locuri de muncă, pleacă la muncă în Italia sau Rusia, cine este de vină?

- Corect ar fi să identificăm cauzele şi circumstanțele acestui proces în scopul găsirii soluțiilor. Cine este de vină nu va oferi formula completă a problemei. Putem acuza sistemul, putem acuza responsabilii şi reprezentanţii noştri, putem acuza şi istoria, ne putem acuza şi pe noi înşine de ignoranţă în primul rând. Fiecare are dreptul să lupte pentru ceea ce consideră a fi Binele său, iar dacă plecarea din ţară este o alternativă, atunci, cine ar fi în stare să îi condamne pe cei care se "plâng şi pleacă"?

 

Despre regrete și planuri de viitor

 

- Ce regreți la această vârstă?

- Mi-ar fi plăcut să afirm că nu regret nimic. Dar, recunosc, există momente când domeniul pe care îl studiez şi exersez , mă face să regret, sau mai bine zis mă plasează în situaţia în care, mă îndoiesc de propria reuşită. Atunci mă întreb, cât de interesantă mi-ar fi fost viaţa dacă studiam medicina, economia? Sau dacă mă făceam bucătar? Ca mai apoi să compar experienţele atât de diverse, autentice, interesante, însuşite de-a lungul anilor de studenţie în domeniul ales, pentru a mă motiva şi mai mult de a reuşi pe viitor.

 

- Ce planuri de viitor ai?

- Mi-am proiectat pentru anii ce urmează un doctorat fie în Franța,  fie în Anglia. Dar în acelaşi timp, continui să cred în tinerii noștri, studenți moldoveni în Franța,  pe care vreau să-i reprezint corect şi util prin diverse proiecte şi acțiuni atât în cadrul instituțiilor şi societății franceze, cât şi acasă. O adevărată provocare rămâne a fi întoarcerea acasă.

 

Interviul a fost realizat în colaborare cu Biroul pentru Relații cu Diaspora.