Din Belgia, despre pașii în carieră și cireșile bunicii
Trăieşte în Belgia, activează la Comisia Europeană şi acasă ar veni, numai nu cu mâinile goale. Vorbim despre Ivan Ginga, moldoveanul care a reuşit după mai multe încercări să obţină job-ul de vis. Tinerilor de le doreşte să vadă dincolo de următorul pas, să nu se ucidă pentru note mari şi să persevereze.
- Cum ai ajuns să activezi la Comisia Europeană?
- Activez în Directoratul General De Cercetare şi Inovație . Ideea mi-a venit încă de pe perioada masteratului pe care l-am făcut la Iași, un master pe ’’Studii Europene’’. Chestia e că de la ivirea ideii până la implementarea ei, a fost un drum lung. A fost fructul unor pregătiri lungi şi intensive. Îmi amintesc foarte bine momentul, iulie 2010, când primisem rezultatele unui concurs (CAST), obținând apoi jobul pe care îl am până în prezent.
- Pe unde și cum a fost studenția ta?
- Studiile mi le-am făcut la Iași, la Universitatea ’’Alexandru Ioan Cuza’’. A fost super din toate punctele de vedere, cât pe plan profesional, atât şi pe plan personal. O experiență care mi-a valorificat aptitudinile şi competenţele acumulate până la momentul dat, care m-a format în așa fel încât să fac faţă concurenţei şi dificultăților întâlnite mai apoi în procesul încadrării pe piața muncii.
- Ce-a fost după absolvire?
- După absolvire realizasem că viitorul meu profesional depindea foarte mult de perseverența în procesul de căutare a unui job, răbdare, exces de profesionalism, curaj si desigur de flexibilitate în termeni de profil, ce poți oferi tu pieții muncii, ceva unic? Italia era ’’destinația profesională’’. Cum vorbeam deja limba italiană şi eram fascinat de această ţară, am încercat să mă stabilesc acolo. Nu am reușit, fiind obiectul câtorva acte discriminative, fapt ce m-a făcut să părăsesc Italia. Considerând background-ul meu de studii, am decis să mă stabilesc la Bruxelles, unde am început un stagiu cu organizația non-guvernamentală ‘’Unrepresented Nations and Peoples Organization(UNPO)’’. Următorul pas a fost experiența cu Centrul European de Voluntariat, organizație care mi-a propus să fac un studiu de cercetare pe situația voluntariatului în Rusia. Şi ultimul pas până la momentul actual, este experiența în curs cu Comisia Europeana.
- Vrei să te întorci acasă?
- Aş vrea să mă întorc acasă, dar nu cu ’’mâinile goale’’. Pe viitor, aş vrea să mă implic în cât mai multe proiecte care ar ținti mai mult sau mai puțin spre Moldova.
- Cât de mulţi susţii mobilitatea economică?
- Foarte mult! În această privința, m-ar înțelege mulți dintre moldovenii care muncesc în afara ţării. În opinia mea, cred că mobilitatea economica e unul din factorii complementari care merg în paralel cu următorii factori: dezvoltarea carierei, schimbare adevărată a mediului profesional, noi orizonturi personale, contacte zilnice cu o altă cultură, posibilitatea ideală de a învăța o limbă străină, șansa de a studia sau de a lucra împreună cu persoane de formație diferită, schimb de idei și compararea experiențelor.
- Care ar fi trei lucruri obligatorii de făcut în timpul studenției?
- Implicarea în cât mai multe conferințe, seminare şi asociații studențești.Doi,participarea în programe de studii/ schimburi inter-universitare şi trei, planificarea carierei.
- Ce-ar trebui să facă un tânăr la început de cale?
- Eu aş identifica trei puncte cheie: Pregătirea este primul pas spre succes! Identificarea obiectivelor pe termen lung este crucială. Gândire cu perspectiva de viitor - să vezi mai departe de ’’următorul pas’’.
- Care e atitudinea străinilor faţă de moldoveni?
- Răspunsul variază de la o ţară la alta. De ce zic asta?! Pentru că în Italia, spre exemplu, nu e foarte bună. Trebuie să faci un mic efort ca să le demonstrezi că şi în Moldova avem oameni ’’talentați’’! Când le zici că ești din Moldova şi că lucrezi la una din instituțiile europene, le ia un pic de timp ca să realizeze că ceea ce le zici, e adevărat. În Belgia, atitudinea, în general e bună, suntem o mână bună de basarabeni, care cred eu, au răzbătut în viață.
- În Moldova tinerii se plâng că nu au locuri de muncă, care e situaţia peste hotare?
- E moderat mai bună şi asta depinde foarte mult la ce ţară ne-am referi. Eu o să mă refer la Belgia, ţara unde activez. Aş zice că Belgia nu stă rău la acest capitol, tinerii sunt mai optimiști datorită faptului ce corespunde la multitudinea oportunităților de pe piața muncii de aici. Instituțiile de învățământ şi companiile locale, sunt în strânsă colaborare, când merge vorba de tranziția studii-câmpul muncii.
- Te-a întrebat angajatorul ce note ai luat la examene?
- Nu este cel mai important element considerat la momentul intrării pe piața muncii. Se pune accentul pe compeţentele acumulate, aptitudini şi capacități de ’’vânzare’’ a profilului tău ca potențial candidat. În Moldova, toată lumea se ’’ucide’’ pentru note mari, pentru ’’găuri de covrigi’’. Se pune foarte mult accent pe cantitate şi nu pe calitate.
- Cât de repede te-ai adaptat unei noi culturi, ţări, ce-a fost mai greu?
- Destul de repede. Mereu am fost tipul de persoană care cere mai mult decât i se dă, care a considerat că diversitatea e ceva ce poate fi foarte util atât pe plan personal, cât şi pe cel profesional. Totul s-a petrecut pas cu pas. Începând cu plecarea la studii în România, mai apoi cele șapte luni petrecute în Italia şi la transferul în Belgia, care a fost cel mai bun exercițiu de adaptare. Cel mai greu lucru pentru a mine a fost ruptura de Patrie, obiceiuri, rude, familie.
- Cum se vede Moldova de acolo? E aproape integrarea sau nu prea?
- Adăugând opinia mea la surse cunoscute, vreau şi cred că Moldova e pe drumul de a deveni un membru al Uniunii Europene. Este o cale lungă de parcurs, dar important e că ne îndreptăm spre destinația -’’Uniunea Europeană’’. Moldova a progresat foarte mult în ultimii 2-3 ani. Se simte o redirecționare a ţării noastre către occident. Întru-un comunicat de presă citit recent, se vorbește de negocierea unui Acord de Asociere foarte ambițios și un Acord de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător. Moldova e considerată una dintre țările Parteneriatului Estic care a făcut cel mai rapid progres în aceasta sens.
- De ce ţi-e dor, lucruri de acasă, din Moldova?
- Mi-e dor de momente odată pline de semnificație şi foarte simbolice. Momente care nu treceau nemarcate prin felul de a le petrece. Mi-e dor de limba mea nativă, limba pe care o vorbesc din ce în ce mai rar. Mi-e dor de cireșele din grădina bunicii.
Нравится
Găsește-ne pe Facebook