În Danemarca, am ajuns prin programul de voluntariat, EVS (European Volunteer Service). Eram primul din Moldova care pleca prin acest program și nici nu știam bine ce fac. Astăzi, realizez că locul (un club de tineri) unde am fost voluntar EVS și oamenii pe care i-am întâlnit atunci m-au influențat într-atât încât să-mi modelez și  multe din viziunile mele de viață, dar mai ales să devin mai conștient de ceea ce se petrece în jurul meu și să-mi schimb modul în care eu îi vad. Între timp, am reușit să primesc o bursă și să încep studiile la o universitate din Danemarca.

Eu nu cred că la momentul plecării eram foarte conștient că plec dintr-un motiv oarecare. Era mai degrabă un fel de aventură, era totul în grabă și undeva era același gând că plec doar pentru o perioadă scurtă și mă voi întoarce curând înapoi, dar asta nu s-a mai întâmplat. Totodată, ca și mulți din prietenii mei eram și eu pompat cu multă literatură și filme (ca să nu spun propagandă) despre occident.

Am fost un an voluntar EVS, cinci ani student și după aia, până în prezent - profesor. Sunt aici de 9 ani. Paralel am lucrat ca spălător, mulți ani, într-o fabrică de procesare a cărnii. Acolo, am învățat mai mult decât la toate universitățile. Acolo, am început să-mi formez primele mele convingeri politice.

În general, foarte puțini știu despre Moldova. Unii au auzit de ea de la Eurovision. Uneori mai apar documentare unde se discută despre Moldova ca cea mai săracă țară din Europa, dar și despre traficul de ființe umane, corupție etc.

Regret că nu am curajul să mă întorc și încă mai mult regret că poate nici nu-l voi avea vreodată.

Eu vizes de ani buni să deschid o școală în Moldova, una care să se îndepărteze de sistemul actual de învățământ, dar care totodată l-ar și schimba.

Sistemul de învățământ din Moldova este mai degrabă un lagăr de concentrare. Este, dar și a fost, un sistem patologic, inuman, discriminatoriu, violent și tiranic. Dacă se întâmplă cumva că ești sărac, rom, cu dizabilități sau în genere diferit (adica mai bine de 90% din elevi), atunci actualul sistem de educație te va mutila în așa o formă în care se vor accentua neputințile elevilor și va fi stârpit tot ce este uman și creativ în ei. Desigur, este imposibil să înțelegi sistemul de învățământ fără a vedea lucrurile în ansamblu și a vedea ce se întâmplă în întreaga societate.

Să presupunem că ești un copil sărman, rom și ai doar 6 ani. Pleci prima zi la școală, toți te urăsc din prima zi. Colegii râd de tine și profesorii te etichetează "prost" și te discriminează zilnic. Încetul cu încetul, de la o vârstă atât de fragedă, începi să urăști tot ce este legat de școală. După asta, pleci acasă, dar prin același sistem au trecut și părinții tăi care au fost bătuți și te bat acum și ei pentru că ești elev rău. Dupa o perioadă, pe la 12-14 ani fugi de la lecții și furi o ciocolată, după care ești prins și dus în altă parte a "raiului", la poliție. Acolo, ești din nou bătut și trimis acasă și la școală unde ești din nou bătut - un cerc vicios care se termina tragic  - aici sistemul de învățământ ar avea un rol central de a umaniza, nu de a asupri.

După mine, un sistem bun de învățământ este cel care permite elevului să se dezvolte sau să devină ceea ce vrea să devină - dar nu ceea ce doresc părinții, profesorii sau sistemul. "Noi (trebuie să) învățăm cum să învățăm", spunea ministrul Educației al Finlandei. Adică, în realitate, fiecare din noi învață în moduri unice diferite și fiecărui în parte trebuie să i se creeze acest mediu pentru ca să învețe cum îi este mai ușor. 

Ceea ce face Maia Sandu, în postura sa de ministru, ca și cei de până la dânsa, dar și toți cei adepți ai "nu copiez", nu este altceva decât înregimentarea în continuare a elevilor într-un sistem de supraveghere și obediență. Cameri de luat vederi și detectoare, cu argumentul de a nu copia, ceea ce după mine este ilegal, dar mai ales imoral.

Copiatul este o formă care se trage din sistemul sovietic de educație, unde cei care pot repeta cel mai bine ceea ce scrie în carte sunt remunerați pe măsura în care ei pot memora tot – or, noi știm că aceasta este exact metoda spălării de creieri, în care elevii sunt văzuți ca niște vase goale care trebuie umplute cu ceva. Mă intristează și mai mult, cât de mulți s-au antrenat în această campanie "nu copiez", ceea ce spune exact un lucru: noi am crescut cu biciul, și acum biciuim și noi.

O metodă de a descuraja așa numitul copiat este prin a forma examene sau testări în care răspunsul nu este unul exact, dar în care se testează de exemplu forma de argumentare, structura etc.  simplu exemplu: "2+2=4, de ce?" (nu ai de unde, dar trebuie să explici, și atunci poți evalua forma în care studentul judecă, analizează, argumentează). Sau încă mai bine ar fi să fie înlăturate examenele și înlocuite cu proiecte în care studenții pot munci la un rezultat personal pas cu pas, fără a fi stresați.

"Puneți totul la îndoială, TOTUL!" Acesta este îndemnul meu pentru elevi.

Este adevărat că sistemul trebuie reformat radical, dar asta nu se face doar de minister, asta se face împreună, în primul rând cu elevii și apoi profesorii. Sistemul nostru de învățământ are nevoie de lucruri de bază, de exemplu să se concetreze în a scoate discriminarea și violența din școli.

Imaginați-vă ca avem un primar nou-ales. Primarul care vrea să fie cunoscut și popular se apucă de făcut monumente, cel care vrea cu adevărat niște reforme esențiale pentru binele tuturor se apucă de renovat sistemul de canalizare, nimeni nu va vedea sistemul de canalizare așa cum se vede un monument, dar toți îl vor simți. Același lucru e și cu Maia Sandu, nu te apuci să cumperi cameri de luat vederi de mii de lei, (care din nou este o lecție foarte proastă pentru tineri, în care noi le arătăm că noi îi supraveghem și nu avem încredere în ei), dar te concentrezi că schimbările să aibă loc de jos în sus și constant transmiți ideea oamenilor că ei pot schimba lucururile spre bine și fără minister.  

Dacă aș fi student din nou, aș fi un rebel radical, fără margini și m-aș asocia cu cât mai mulți studenți pentru a forma cât mai multe organizații și pentru a mă opune inechității, corupției și discriminării din universități. De fapt, m-aș asocia cu studenții și a-ș organiza revolte studențești pentru a cere și crea un sistem de educație liber, echitabil, gratuit și universal.

Vina cea mai mare în ceea ce se întâmplă în Moldova, dar și în sistemul de învățamânt este a mea. Eu nu vreau să spun că eu lipsesc sistemului nostru de învățământ, dar este foarte egoist din partea mea să stau aici, în Danemarca, să arăt cu degetul la ceea ce e bun și rău în Moldova. În primul rând, e vina mea la tot ce se întâmplă și după asta e vina altora.

Faptul că oamenii pleacă din țară nu este vreo calamitate naturală sau lucru supranatural. Sunt motive exacte și clare. După mine mai bine de 90% din populație zilnic simt că țara aceasta nu este a lor pentru că ei nu pot nici participa la viața publică, în timp ce restul-10% duc o viață de vis și domină totul în societate. Ei nu așteaptă pe sub garduri vize pe la diferite ambasade, dar au pașapoarte diplomatice. Tolstoi spunea așa: "stau în spinarea omului, sufocându-l şi făcându-l să mă ducă, şi totuşi mă conving pe mine şi pe ceilalţi, că sunt foarte îndurerat pentru el şi doresc să-i uşurez soarta prin toate mijloace posibile - în afară de a coborî din spinarea lui”. Atât timp cât cei 90% într-o formă sau alta nu se vor solidariza, uni și asocia pentru a schimba această relație și proporție, puține se vor schimba și procesul de emigrare nu se va opri.