- Ilinca ești anul doi la Jurnalism și tocmai te-ai ales cu o bursă în valoare de 1000 de euro la un concurs de burse anunțat de Centrul de Jurnalism Independent. Cum te-a prins acest „noroc”?

- Norocul e o chestie mistică și nu știu ce aș face cu el, se pare că nu am răspuns exact la această întrebare, pentru că selecția nu am facut-o eu, ci CJI care se pare că a văzut „scânteia” în dosarele expediate. Și totuși, cred că am luat bursa pentru că mi-am văzut de viața mea făcând facultate, muncind fără să-mi fie teamă să bat la uși, redactând de zece ori materiale ca să iasă un rezultat bun, învățând zi de zi din greșeli și aflându-mă în raza oamenilor pe care îi numesc „școala de preț a vieții”.

- De ce ai ales Jurnalismul? De ce la USM? Ce simți după un an și jumătate de studii?

- Câțiva ani în urmă credeam că voi face altceva decât jurnalism, nu-mi amintesc exact momentul când am realizat că vreau să aleg această meserie, dar știu că a fost un pas conștiincios. Dacă ar fi fost doar facultatea probabil nu aș fi știut ce să răspund, dar atâta timp cât interacționez cu jurnaliști, pot să spun ferm că după un an și jumătate, jurnalismul nu este un regret.

- Te specializezi în ce domeniu? Ce tip de media îl simți mai aproape (chiar dacă jurnalistul de azi trebuie să facă față „situației” multimedia)?

- Am cochetat cu presa scrisă un pic. Deși credeam că asta voi face, în final am ajuns să fiu cucerită de radio, de vocile frumos modelate care te teleportează într-o altă dimensiune, fiind cu ochii închiși. Azi vreau să fac jurnalism social, perfect ar fi socio-cultural, dar la radio. Mâine, cine știe...

- Dar ești foarte implicată. Cursuri, teatru… mai ziceai de un stagiu la Europa Liberă? Mai e ceva ce nu știm? Câte „ore” încap în cele 24 ale tale și cum le reușești pe toate?

- Sunt zile când ies la șase dimineața din casă și mă întorc după ora 10 seara, dar îmi place senzația de oboseală după o zi productivă, mă simt mult mai epuizată atunci când nu fac nimic. Nicio zi nu este la fel, asta este farmecul. Sunt împlinită atâta timp cât am ocupații care îmi amplifică starea de bine.

- Pe timpul meu, în anul II de facultate, doar doi din grupă munceau, și doar unul făcea jurnalism. Acum, care-i statistica din jurul tău?

- Mulți din colegii mei sunt încadrați deja într-o echipă redacțională și muncesc cot la cot lângă jurnaliștii cu „actele-n regulă”, alții însă, încă se caută pe ei înșiși. Și cred că este absolut firesc acest fenomen, deoarece dacă simți că vrei să faci altceva și nu jurnalism, atunci trebuie să tai și să îți găsești locul în altă parte.

- În genere, din punctul tău jurnalistic de vedere, ce se întâmplă la facultate, care e profilul mediu al studentului de azi, cât e de conectat studentul la realitate și determinat în scopuri și planuri? Dar facultatea?

- Uneori așteptările nu se adeveresc, dar acest lucru se întâmplă peste tot, nu doar în Republica Moldova și nu cred că este doar vina facultății, ci mai degrabă a efectului social care face unele lucruri să fie așa cum sunt în prezent. Îi văd pe mulți descurajați, gata-gata să-și facă valizele, alții însă, sunt asemeni unui combustibil mereu pregătiți de noi provocări și dornici de a face ca lucrurile să meargă bine acasă, chiar dacă trebuie să meargă prin noroi. E bine acolo unde nu suntem, da? Așa este vorba, dar totul depinde doar de noi și de felul în care alegem să privim lucrurile. Facultatea oferă șansa de implicare, ea nu îți pune totul pe tavă, ceea ce consider că este foarte corect, ea te stimulează să încerci să ajungi unde vrei, implicându-te constant în mai multe activități.

- N-o să te întreb „care trei lucruri le-ai lua cu tine în cosmos azi?”, dar unde te vezi peste 5 ani, chiar te rog să ne spui?

- V-aș răspunde și la prima întrebare :) dar dacă totuși vreți să aflați unde mă văd în cinci ani...o să vă spun că mă văd lângă oameni care au renunțat la valize și vize, nu-mi fac așteptări grandioase, las viața să se întmâple așa cum știe ea mai bine. Sper să mă citiți sau auziți atunci, și să mă întrebați cum mă simt după 5 ani.

- Mulțumesc pentru interviu și să ai succes și vise în continuare!