Studenție "la pachet"
Fii fan pe Facebook
Profesia care te scuteşte de 3 mari rele. Care-i, cum o alegi? (sfatul psihologului)
În prag de examen de capacitate,cu gândul la note maxime la BAC, la cea mai tare fată ori băiat din liceu, preocupaţi excesiv de ţinuta pe care trebuie să o poarte la BAL şi ce va spune lumea despre ea...o întrebare sacramentală e în regim search: ,, Ce mă fac eu după?". Intersecţia în care stai vine să perturbe viaţa şi aşa tumultoasă a proaspeţilor absolvenţi, dar să aducă şi un pic de realitate în reveria şi fantasmele adolescentine. Un răspuns îl găsim la Voltaire, care spunea aşa: munca prestată trebuie să ne scutească de trei mari rele: de plictiseală, de viciu şi de sărăcie.
Aparent avem capacitatea de a alege singuri ceea ce ne dorim să facem, dar presiunea exercitată din exterior prin sfatul părinţilor, exemplul reuşit ori ratat al vecinilor, cererea de pe piaţa muncii şi bineânţeles prestigiul şi moda clatină din temelii propriile convingeri şi de multe ori facem o facultate contrar dorinţelor noastre.
Devenim doctori (medici) fără drept de apel şi liberă alegere, alinând narcisismul mamei sau al tatălui care nu a reuşit să facă această facultate, iar gândul ne stă la noi modele de maşini pe care le-am fi putut crea.
Investim emoţional şi financiar pentru profesii de prestigiu, devenind în fantasmele noastre avocaţi de renume sau manageri de top, iar în realitate suntem anxioşi şi panicaţi doar la gândul unui discurs public. Ne facem educatori şi profesori când de fapt nu iubim copiii, dar asta au făcut bunicii şi părinţii, face parte din dinastie, şi eu trebuie să fac asta! Şi în acest fel cercul vicios se închide şi roata vieţii se învârte iar noi nu simţim farmecul ei, ba mai mult ducem cu noi frustrările şi dorinţele refulate, devenim iritaţi, agresivi şi nervoşi uneori până la extremă (patologic), iar psihologul Jaqcues Andre spune în acest sens: ,,trăim ,,ca şi cum" o viaţă care se preface, viaţa unui personaj fără autor, marginalizând ce este mai primejdios: afectele,emoţiile".
În acest sens pentru a nu greşi în alegerea profesiei şi a fi în echilibru cu propria persoană, psihologii recomandă cursuri de orientare profesională, activitate care vine să ajute tinerii în a-şi descoperi capacităţile şi aptitudinile şi să aleagă în dependenţă de acestea profesia potrivită.
Multitudinea de metode psihologice folosite în orientarea profesională vizează aprecierea posibilităţilor noastre pentru a exercita un gen de activitate, dar şi evaluarea noastră emoţională faţă de această activitate.
De obicei consilierea profesională, discuţia individuală cu psihologul ne pun în situaţia de a reflecta asupra deciziilor importante ce urmează să le luăm şi care nemijlocit vor influenţa ulterior viaţa noastră.
În psihologie se face referire la trei principii de bază ce stau în alegerea profesiei: dorinţe, posibilităţi şi trebuinţe ( necesităţi).
Dorinţele, reies din abilităţile şi interesele noastre. Abilităţile reprezintă ceea ce putem face efectiv, avem o memorie fenomenală, desigur putem face actorie pentru a nu uita rolul jucat în scenă. Interesele ţin de ce anume ne face plăcere - îmi place foarte mult teatrul. Cu cât există un echilibru între ele, cu atât vom deveni mai mulţumiţi de ceea ce facem, respectiv actoria ne va aduce mari satisfacţii.
Posibilităţile se referă la capacitatea noastră de a învăţa, la starea de sănătate, la personalitatea şi motivarea noastră. Eu pot învăţa, eu pot comunica şi relaţiona cu cei din jur, motivaţia mea de a cunoaşte tainele acestei profesii dar şi de a fi aplaudat la scenă deschisă îmi pot garanta succes în alegerea mea.
Trebuinţele vin din exterior, din necesitatea pieţei de muncă, ce se cere în materie de profesii pe piaţa muncii. Să presupunem (prin absurd) că Ministerul Culturii a decis să deschidă în fiecare raion câte un teatru pentru a culturaliza populaţia, respectiv eu îmi urmez visul deoarece voi fi solicitat în plan profesional după terminarea studiilor.
Dacă reuşim să suprapunem aceste principii alegerea noastră profesională va fi una reuşită, respectiv vom alege o profesie captivantă, interesantă, ce corespunde capacităţilor noastre şi foarte important, este necesară pe piaţa muncii.
Satisfacţia trăită în cazul în care te ocupi de ceea ce-ţi place este net superioară în raport cu ceea ce eşti obligat să faci. Astfel în cadrul activităţilor noastre vom căuta să satisfacem două mari trebuinţe: să ne simţim iubiţi- apreciaţi, populari, şi să ne simţim competenţi - performanţi şi abili. Aceste elemente sunt indispensabile pentru a hrăni egoul nostru, care la rândul său contribuie la formarea stimei de sine, care mai mult sau mai puţin stabilă, mai mult sau mai puţin înaltă are nevoie să fie hrănită permanent.
Despre stima de sine şi alte concepte psihologice data viitoare
.
Aparent avem capacitatea de a alege singuri ceea ce ne dorim să facem, dar presiunea exercitată din exterior prin sfatul părinţilor, exemplul reuşit ori ratat al vecinilor, cererea de pe piaţa muncii şi bineânţeles prestigiul şi moda clatină din temelii propriile convingeri şi de multe ori facem o facultate contrar dorinţelor noastre.
Devenim doctori (medici) fără drept de apel şi liberă alegere, alinând narcisismul mamei sau al tatălui care nu a reuşit să facă această facultate, iar gândul ne stă la noi modele de maşini pe care le-am fi putut crea.
Investim emoţional şi financiar pentru profesii de prestigiu, devenind în fantasmele noastre avocaţi de renume sau manageri de top, iar în realitate suntem anxioşi şi panicaţi doar la gândul unui discurs public. Ne facem educatori şi profesori când de fapt nu iubim copiii, dar asta au făcut bunicii şi părinţii, face parte din dinastie, şi eu trebuie să fac asta! Şi în acest fel cercul vicios se închide şi roata vieţii se învârte iar noi nu simţim farmecul ei, ba mai mult ducem cu noi frustrările şi dorinţele refulate, devenim iritaţi, agresivi şi nervoşi uneori până la extremă (patologic), iar psihologul Jaqcues Andre spune în acest sens: ,,trăim ,,ca şi cum" o viaţă care se preface, viaţa unui personaj fără autor, marginalizând ce este mai primejdios: afectele,emoţiile".
În acest sens pentru a nu greşi în alegerea profesiei şi a fi în echilibru cu propria persoană, psihologii recomandă cursuri de orientare profesională, activitate care vine să ajute tinerii în a-şi descoperi capacităţile şi aptitudinile şi să aleagă în dependenţă de acestea profesia potrivită.
Multitudinea de metode psihologice folosite în orientarea profesională vizează aprecierea posibilităţilor noastre pentru a exercita un gen de activitate, dar şi evaluarea noastră emoţională faţă de această activitate.
De obicei consilierea profesională, discuţia individuală cu psihologul ne pun în situaţia de a reflecta asupra deciziilor importante ce urmează să le luăm şi care nemijlocit vor influenţa ulterior viaţa noastră.
În psihologie se face referire la trei principii de bază ce stau în alegerea profesiei: dorinţe, posibilităţi şi trebuinţe ( necesităţi).
Dorinţele, reies din abilităţile şi interesele noastre. Abilităţile reprezintă ceea ce putem face efectiv, avem o memorie fenomenală, desigur putem face actorie pentru a nu uita rolul jucat în scenă. Interesele ţin de ce anume ne face plăcere - îmi place foarte mult teatrul. Cu cât există un echilibru între ele, cu atât vom deveni mai mulţumiţi de ceea ce facem, respectiv actoria ne va aduce mari satisfacţii.
Posibilităţile se referă la capacitatea noastră de a învăţa, la starea de sănătate, la personalitatea şi motivarea noastră. Eu pot învăţa, eu pot comunica şi relaţiona cu cei din jur, motivaţia mea de a cunoaşte tainele acestei profesii dar şi de a fi aplaudat la scenă deschisă îmi pot garanta succes în alegerea mea.
Trebuinţele vin din exterior, din necesitatea pieţei de muncă, ce se cere în materie de profesii pe piaţa muncii. Să presupunem (prin absurd) că Ministerul Culturii a decis să deschidă în fiecare raion câte un teatru pentru a culturaliza populaţia, respectiv eu îmi urmez visul deoarece voi fi solicitat în plan profesional după terminarea studiilor.
Dacă reuşim să suprapunem aceste principii alegerea noastră profesională va fi una reuşită, respectiv vom alege o profesie captivantă, interesantă, ce corespunde capacităţilor noastre şi foarte important, este necesară pe piaţa muncii.
Satisfacţia trăită în cazul în care te ocupi de ceea ce-ţi place este net superioară în raport cu ceea ce eşti obligat să faci. Astfel în cadrul activităţilor noastre vom căuta să satisfacem două mari trebuinţe: să ne simţim iubiţi- apreciaţi, populari, şi să ne simţim competenţi - performanţi şi abili. Aceste elemente sunt indispensabile pentru a hrăni egoul nostru, care la rândul său contribuie la formarea stimei de sine, care mai mult sau mai puţin stabilă, mai mult sau mai puţin înaltă are nevoie să fie hrănită permanent.
Despre stima de sine şi alte concepte psihologice data viitoare
.
Dorina Brânză, psiholog
Iti recomandam sa mai citesti si...
Comentarii
Cele mai citite articole
Cuvinte cheie
