de Liuba Lupașco
Vrei să fii jurnalist? Vezi de ce (n-)ai face-o?

Săptămâna aceasta, între două duminici cu uşi deschise de universităţi pentru absolvenţii de licee, profesia JURNALIST a marcat, poate, destinul unor adolescenţi, mai ales că s-a vorbit mult despre presă, jurnalism şi jurnalişti în preajma zilei de 3 mai. A fost Ziua Libertăţii Presei şi noi i-am rugat pe unii reprezentanţi ai acestei profesii să ne vorbească despre cum e să fii jurnalist şi care e luxul, sau nimicnicia profesiei. Un adevăr e valabil pentru toţi cei care ne-au răspuns: trebuie să iubeşti mult această meserie.

Ion Preaşca, reporter Adevărul, specializat în economie şi finanţe.

Despre duminici acasă doar în concediu şi web-ul care şterge diferenţele

«Este un lucru destul de interesant, pe alocuri chiar captivant. Depinde însă de cel care a ales această ocupaţie. Poţi fi în miezul evenimentelor, şi mai ales să faci cunoştinţă cu mulţi oameni. E adevărat că această muncă cere efort permanent şi este şi destul de epuizantă.

De când sunt la Adevărul, adică de 1,5 ani, doar câteva duminici am stat acasă şi aceasta când eram în concediu oficial.

Apoi, dacă la începutul carierei mele jurnalistice, cu vreo 14 ani în urmă, presa scrisă însemna un program mai lejer, în ultimii ani se observă o schimbare radicală. Totul se mută treptat pe WEB şi multe din articole apar în varianta electronică mai repede, mai extinse şi mai complete, faţă de cele din ziar.»

Ion, ca şi majoritatea ziariştilor intervievaţi mai jos nu are probleme acasă din cauza jobului solicitant. Cu soţia sa, Diana, se înţeleg din jumătate de cuvânt, sau din «lead-ul ştirii ce urmează » întrucât e şi ea ziaristă la o agenţie multi-media.

Violeta Terguţă, Consultant Comunicare la Ministerul Educaţiei, anterior reporter la Publika TV.

Despre frumuseţea de pe sticlă şi AS-ul din mânecă

Violeta este dovadă a posibilităţilor extinse pentru această profesie. Cu o experienţă bună, un jurnalist competent are permanent oferte de migraţie în spaţiul Public Relationes :

«Jurnalismul este o provocare (deşi sună banal), rezistă doar cei mai buni şi cei mai puternici. Dacă eşti bine pregătit, poţi face jurnalism bun în Moldova, deoarece sunt posibilităţi, instituţii unde se face jurnalism de calitate.
Această profesie chiar este un "lux", mai ales, repet, dacă eşti bine pregătit - comunici cu multă lume, multă adrenalină, formă fizică perfectă, eşti mereu (dacă-şi doreşti) bine informat despre tot ce se pertece, ai posibilitate ( cel puţin la Publika, unde am lucrat) să te implici în diverse campanii, acţiuni debinefacere, ca să ajuţi şi să cunoşti oameni deosebiţi, poţi face cunoscută istoria succesului lor, vezi locuri inedite, îţi dezvolţi o capacitate de reacţie în diverse situaţii limită.
Pentru jurnalismul TV - în fiecare zi trebuie să fii "frumoasă" - machiată, aranjată, coafată
asta te responsabilizează. Eu şi acum în fiecare zi nici nu ies din casă dacă nu sunt machiată, coafată, şi tot pachetul Smile. Şi dacă înainte aveam nevoie de vreo oră pentru toate acestea, acum îmi ajung 15 minute. Unicul dezavantaj este că jurnalismul TV este foarte solicitant, iar atunci când ai o familie, 2 copii, e cam greu să ţii pasul în acest ritm nebun. Dar a fost cel mai plăcut job pe care l-am avut vreodată. Sincer. Poate o să revin.

Ileana Rusu, a intrat în istoria presei noi ca o nonconformistă. Moldova 1, Accente, Vocea Basarabiei, mai nou - „Fără măşti" la Alt TV.

Ileana ne-a vorbit despre matrapazlâcuri, filmări în saună, procese de judecată acţionate de cei care azi îi cântă diferande şi... un vis împlinit:


„A face jurnalism în Republica Moldova înseamnă a spera, ca orice om lucid, că prin ceea ce faci vei schimba lumea în care trăiești și situația din țară. Cred că e o meserie nobilă, dat fiind că un cuvânt poate face dintr-un bufon în rege și invers. Contează să nu depășim limitele și să nu ezităm să ne punem în situația omului despre care scriem sau vorbim.
Luxul jurnalismului este libertatea. Am avut parte de ea din plin. În caz contrar, refuzam să lucrez la vreo instituție media. Nimicnicia e o stare pe care ne-o creăm singuri, ca și nefericirea. Poate că e prost plătită și nu se prea iau în calcul de către organele statului atunci când presa trâmbițează despre un caz de corupție sau alte matrapazlâcuri comise de funcționari.
Evident, la prima vedere, acum, cu un regim democratic, situația pare să se fi schimbat. Eu știu însă ce înseamnă să faci presă de investigații într-un regim comunist, să fii amenințată cu moartea, filmată în saună sau racolată pe la colțuri de solii puterii de atunci. Am trăit însă moment fulminante atunci când știam că, în urma unei investigații de-ale mele, erau demiși corupții și demarau anchete de urmărire penale.
Și desigur, experiența obținută în urma proceselor de judecată pornite de cei care azi îmi sărută mâna și se cer băgați în seamă de mine, "infractoarea" de atunci. Cu siguranță, știam că așa se va întâmpla. Dar nici - ieri să mă acționezi în judecată și azi să-mi cânți diferande, afirmând că sunt una dintre cele mai bune și corecte jurnaliste...
Acum fac ceea la ce am visat de foarte mult timp - un talk-show neordinar, unde am și libertate, și satisfacție, și confort psihologic. Este vorba de emisiunea Fara masti, care se difuzează la două posturi TV- Euro TV și ALT TV. Unii se supără de întrebările mele prea indiscrete, dar e treaba lor, nu? La noi există destulă presă pupincuristă, care să-i ridice în slăvi și să-i prezinte ca mari personalități. Credeți-mă, după 13 ani de experiență în presă, am înțeles că personalități sunt foarte puține. Dacă le-ați întâlnit, sunteți oameni norocoși. Eu le-am întâlnit."

Cornelia Cozonac, directorul Centrului de Investigaţii Jurnalistice:

„Nu mă plictisesc pentru că fac ce pot mai bine: schimb situaţii, rezolv probleme, ajut!"

«Eu fac jurnalism de 20 de ani şi pot să spun ca încă nu m-am plictisit. Îmi place această meserie şi nu ştiu dacă pot face altceva mai bine. În Moldova nu este deloc usor să faci jurnalism de investigaţie, pentru că implică timp, resurse, riscuri, însă , cred că satisfacţia profesională pe care o ai atunci când îţi vezi rezultatul muncii este mult mai mare şi, de fiecare dată se merita efortul . De multe ori este greu sau aproape imposibil să documentezi anumite subiecte din cauza că autorităţile îngrădesc jurnaliştilor acces la informaţia de interes public sau tăinuiesc cu buna ştiinţă mareparte a informaţiei. Meseria de jurnalist este una nobilă şi merită s-o îmbrăţişeze tinerii. Pentru că ziceam şi la început nu este satisfacţie mai mare decât atunci când vezi că prin materialele pe care le-ai făcut ai schimbat o situaţie, ai rezolvat o problema, ai ajutat pe cineva etc."


Unde înveţi „de jurnalist"?

Patru universităţi din RM au inclus şi anul acesta Jurnalismul în oferta de studii. Acestea sunt: ULIM, USM, USEM şi Universitatea Slavonă. ASEM a inclus „Jurnalismul Economic" ca program de masterat. De asemenea, absolvenţii facultăţilor cu alt profil, decât jurnalistic, pot deprinde această meserie timp de 1 an la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism.

Ce trebuie să citeşti printre cifre?

Cele 4 universităţi şi o scoală „livrează" anual pieţei mediatice peste 100 de jurnalişti, iar ca să te observe un producător de marcă PRO TV sau PRIME TV, sau ZdG sau ... trebuie să „simţi ştirea" şi să-i faci pe ei să vadă „vedeta din tine". Dacă te-ai gândit că se va întâmpla după balul de absovire a facultăţii - s-ar putea să fie prea târziu Smile

 


Galerie foto

Iti recomandam sa mai citesti si...
Testele pentru BAC 2012 au fost definitivate şi sunt multiplicate
Când universităţile îşi deschid uşile?
În atenţia viitorilor studenţi: vine BAC-ul!
Comentarii

Sondaj de opinie

La ce bun Moldovei, Procesul de la Bologna?

Învăţăm mai puţin
Cheltuim mai mult
Obţinem note şi credite transferabile
Cu sau fără cod nou, procesul merge
Suntem în rând cu lumea


Codul din imagine:


Cele mai citite articole

Cuvinte cheie
Copyright © 2012 studentie.md. All Rights Reserved