A plecat de-acasă când a absolvit facultatea. Avea 20 de ani. De atunci tot vine și pleacă, vine și pleacă. De 10 ani locuiește în Dublin. Irlanda a cucerit-o datorită oamenilor frumoși. A ajuns să se stabilească acolo împreună cu cel care i-a furat inimioara. Departe de casă, Cristina a încercat să se regăsească în meseria care-i place.

”Odată ajunsă în Irlanda am stat acasă suficient timp ca să-mi cresc copilul și să înțeleg că pasiunea mea este într-un domeniu creativ. Soțul m-a încurajat întotdeauna să fac ce vreau, să înțeleg și să fac ceea ce mă face fericită.”

A mers la facultate. A făcut trei ani de design interior și unul de styling. A fost bine, dar nu ceea ce își dorea cu adevărat.

Indiferent de reacțiile oamenilor, fie ele bune sau rele, trebuie să perseverezi

”Am născut al doilea copil, dar permanent eram în căutare de sine. Crizele astea de vârstă, schimbările drastice din viață m-au determinat să pun sub semnul întrebării direcția în care vreau să merg ca să mă simt împlinită. Eu întotdeauna mi-am dorit să desenez, să pictez, dar întotdeauna mi-am oprit pornirile. Credeam și îmi ziceam că nu pot, că nu am o școală în spate. Sunt atâția oameni talentați… unde mă bag eu…?”

- Și cum s-a pornit motorașul?

”Anul acesta, de revelion mi-am luat un carnet frumos, oranj….si mi-am propus să fac ceva creativ zilnic. Să încetez să-mi găsesc scuze de tot felul și să fac ceva. În fiecare zi câte ceva. Am început a face colaje, făceam câte unul pe zi și le postam pe FB. Eram încurajată de prieteni, dar condiția din start era…indiferent de reacțiile oamenilor, fie ele bune sau rele, să perseverez. Procesul de creare a fost unul foarte organic. Am încercat de toate, am revenit chiar și la o veche pasiune - broderia. Din una în alta, în octombrie, anul acesta mi-am luat inima în dinți și mi-am luat un set de pasteluri. Atunci, am făcut primul tablou”.

Astfel, Cristina a început unul din cele mai inedite proiecte artistice. Primul tablou a fost inspirat de Ana Morodan, o bloggeriță din România. O postare pe rețelele de socializare și vâlva a început. A fost cumpărat. ”Mi-a plăcut atât de mult să desenez acele portrete, feeria din interior era de nedescris. Așa a apărut seria portretelor, unde încerc să pictez oameni care mă inspiră din diverse motive.”

Criticul nostru interior e mai dur decât oricine altcineva

Nu contează vârsta, meseria, locul unde stai, întotdeauna este loc de un început.

”Lecția care am învățat-o în acest an e că niciodată nu e târziu să începi să faci ceea ce te face cu adevărat fericit. Chiar dacă nu știi ce anume îți dorești, începi de undeva, faci ceea ce poți, ești deschis pentru aventuri. Momentul esențial e să nu renunți până nu găsești și să o faci pentru tine, nu pentru încurajările sau aprecierile din exterior, pentru că aceasta e o cale sigură spre eșec. Criticul nostru interior e mai dur decât oricine altcineva. Dacă îți propui să creezi de dragul procesului și nu neapărat al rezultatului, ai toate șansele să ajungi departe.”

Acum, pot spune cu siguranță că am ajuns…"acasă"

Nu există termen-limită pentru căutare. Cristina a căutat 7 ani ca să ajungă să facă, azi, ceea ce îi place cu adevărat.

”A fost o cale lungă, dar a fost o cale cât se poate de organică, unde am încercat de toate, de la design, la styling, la blogging, la fotografiat, chiar si site-uri am făcut. Din toate am învățat câte ceva și mă bucur că nu am clacat anul acesta și am perseverat. Acum, pot spune cu siguranță că am ajuns…"acasă".

Portretele Cristinei, le găsiți AICI.

Corina Morozan