Tot normal, deşi am lipsit o săptămână, în universităţi nimic nu s-a schimbat, prima pereche mi-a oferit pe tavă un referat citit cap-coadă, cu excepţia prepoziţiilor şi conjuncţiilor, îîîîîîî-urilor şi ăăăăă-urilor. Eu un lucru ştiu, cât timp Lena îi vie, lumea are un viitor şi dincolo de 2012. Unicul lucru care mă face să cred că sfârşitul totuşi ar putea veni este acela că în acest an, autorităţile locale n-au mai fost luate prin surprindere de faptul că IARNA NINGE! Mulţumim! Îmi cer scuze dacă vă lăcrimează deja ochii când citiţi despre Lene şi lecturi, însă eu, tind să cred că împreună putem schimba ceva şi nu mă voi opri din a o pomeni pe eroină, până când va deveni istorie, atât ea, cât şi obiceiurile ei. Eu n-am pomenit despre clasificări, ele sunt, tot normal, trebuiesc învăţate pe de rost.

Precum îi firesc ca iarna să fie frig, primăvara să crească iarba, vara să fie cald şi toamna să cadă frunzele, tot aşa e firesc ca primăvara în ASEM să înceapă seria de traininguri interesante.

Trainingurile şi uorcşopurile violete au început. Pentru că ele îs naşarom eu am fost şi am să mă mai duc, ei ne ajută să devenim buni specialişti. Ei povestesc lucruri interesante şi pe dânşii nu-i interesează că numărul meu îi de altă culoare, precum nici pe mine nu mă interesează că ei nu au coffee-breakuri :) Pe lângă lipsa coffee-breakurilor, workshop-urile mai au un minus, pozele de la aceste activităţi nu apar după aceasta pe facebook sau odnoklassniki, cu logotipul violet pe dreapta şi numele fotografului scris cu helvetica 37 ultra thin şi menţiunea „photographer" pe stânga sau chiar şi dacă apar, nu se compară cu cele de la feimusuri, făişionuri, draivuri, sitiuri sau barbarele.

Pe data aviatoare!