- De fapt, singura specialitate pe care am studiat-o cu adevărat este cea de filolog. Cât despre actorie, am frecventat trei ani doar orele de arta actorului, nu și celelalte alte vreo opt materii, care se studiau la facultatea de teatru. Tot restul a venit pentru că am vrut mereu să mă redescopăr, să aflu domeniul în care pot fi foarte bun, cel mai bun. Poate dacă aș fi reușit cu adevărat într-un domeniu anume, m-aș fi oprit la el. În realitate, mereu mi s-a părut că încă nu mi-am găsit adevărata vocație și de aici a venit această perpetuă căutare.
Studenţia - cinci de ani de porcărie, complexe şi un divorţ
-Pe unde şi cum a fost studenţia lui Constantin Cheianu?
- Am făcut filologie la Universitatea de Stat, între anii 1977-1982. Nu pot să spun că a fost o perioadă deosebită pentru mine. Trăiam într-o epocă a interdicțiilor, nu aveam acces la cărți și autori importanți, nu aveam parte de profesori deosebiți (poate cu o excepție-două). Timp de cinci ani am studiat o porcărie, care se chema "literatura sovietică moldovenească", și din care astăzi nu a mai rămas practic nimic. Nici pe plan personal nu cred că am avut multe satisfacții. Din cauza unei anume timidități și a unor complexe legate de fizicul meu, nu îndrăzneam să aspir la fete care îmi erau cu adevărat dragi. M-am căsătorit pe la anul trei cu o colegă, de care nu eram atașat cu adevărat, ca după absolvire să divorțăm. Singura mare satisfacție la facultatea de filologie mi-o prilejuia... teatrul. Am frecventat teatrul Universității, am creat un teatru la facultatea de filologie, am jucat mai multe roluri frecventând cursurile de arta actorului. Apoi eram cunsocut și ca un comic al facultății, evoluam cu numere artistice în fața colegilor și porfesorilor. Odată cu consumarea studenției, însă, nu am mai practicat niciodată actoria.
"Mi-am dorit întodeauna să apar pe ecran"...
-Cum a început cariera dvs.?
- Am avut norocul să-mi încep cariera la publicația "Literatura și Arta", care atunci, în anii ‘80, era o revistă bună, de elită, nu mizeria în care s-a transformat acum. Norocul meu a fost să lucrez la Literatura și Arta alături de Valentina Tăzlăuanu, care m-a învățat foarte multe lucruri, în primul rând scrisul. Patru ani cât am lucrat acolo au contat mult mai mult pentru devenirea mea profesională decât cei cinci ani de facultate.
- Ce stă la baza reprofilării profesionale a dvs.?
- Așa cum spuneam, vroiam mereu să știu care este domeniul în care aș putea fi cel mai bun. Am început cu critic de teatru, nu o făceam rău, dar simțeam că nu aș vrea să mă ocup toată viața cu așa ceva. Apoi am scris mult despre pictori, apoi am încercat să scriu jurnalistică, dramaturgie, literatură... Mereu mi se părea că trebuie să mai încerc și altceva, că mai am resurse neexplorate.
- Cei care urmăresc activitatea dvs. observă că îmbinaţi cu uşurinţă jurnalismul cu dramaturgia şi altele, cum vă reuşeşte?....Să dormiţi reuşiţi?
- Asta se întâmplă, probabil, pentru că le am în mine toatea aceste domenii și le fac cu o plăcere aproape egală. În al doilea rând, am acumulat destulă experiență în acest sens. Scriu piese, jurnalistică și literatură de vreo 30 de ani. Deci, rețeta este asta: să-ți placă ceea ce faci și s-o faci în mod profesionist.
- Dacă ar fi să alegeţi doar una din aceste activităţi, cărei i-ar surâde norocul şi de ce?
- În momentul de față îmi place să fac televiziune. Mi-am dorit întotdeauna să apar pe ecran, dar s-a întâmplat abia cu trei ani în urmă, când am lansat proiectul ORA DE RAS. Nu știu dacă o să mă mai ocup de altceva în apropiații ani.
Fără showbiz, vedete mari şi ştiinţă remarcabilă, dar cu politicieni-showmen...
- Credeţi că în Moldova jurnalismul fără politic (fie fără susţinerea politicului sau blamarea lui) ar fi cum?
- Din păcate, noi nu avem un showbiz adevărat, nu avem vedete mari, nu avem știință
remarcabilă și în situația aceasta, politicienii au devenit un fel de "showmen". Iată de ce totul este afectat de politic. Chiar și revistele noastre mondene pun adesea pe coperte personae pornind de la culoarea lor politică.
"Nu am simţit cu adevărat gustul succesului"...
- Noi, cei care urmărim activitatea dvs. v-am acorda cel ma mare premiu de stat pentru ceea ce faceţi, care ar fi cel mai râvnit trofeu pentru dvs.?
- Deși scriu de mulți ani și parcă mi-am făcut un nume, nu am simțit niciodată cu adevărat ceea ce se cheamă gustul succesului, al popularității. Abia acum, când fac televiziune le simt. Este extarordinar să fii întâlnit zilnic în stradă de oameni care să-ți strângă mâna, care să-ți mulțumească pentru ceea ce faci, care să-ți zică, de pildă, "Dumnezeu să vă dea sănătate pentru ceea ce faceți". Mă bucur din plin de această recunoaștere de care nu am avut parte niciodată și înțeleg că nu îmi doresc nici un alt trofeu. La recompensa aceasta morală se adaugă și una financiară. În sfârșit am un salariu decent, de care nu m-am putut bucura niciodată nici ca jurnalist, nici ca scriitor, nici ca dramaturg. Nu-mi doresc nimic mai mult, îmi doresc să continuie așa cât mai mulți ani.
- În cât timp se lucrează la un spectacol care să umple sala teatrului, dar a unui show TV?
- Diferit. Înainte să fie un spectacol care să umple sala, e nevoie de o piesă bună. Dar nici asta nu e o garanție, depinde mult de teatru, de talentul regizorului, a actorilor. De obicei, o piesă se scrie câteva luni și se montează timp de o lună-două. Cât despre un show TV, "Ora de ras", de pildă, s-a născut după vreo patru luni de lucru și căutări. Dar chiar și după ce ne-am lansat cu el, a mai fost nevoie de alte patru-cinci luni ca să devină ceea ce este acum.
Cu "împrăştiatul" trebuie să te naşti...
- Unde înveţi să fii "à la Constantin Cheianu"?
- Dacă e vorba despre faptul că m-am ocupat - și mă mai ocup - de mai multe domenii, nu știu dacă asta se învață. Probabil, trebuie să ai în tine, să te naști cu asta. Pe de altă parte, eu nu cred că e o soluție foarte bună să te "împrăștii" așa ca mine în atâtea domenii. Poate cel mai bine e să practici o singură meserie, dar să o faci foarte bine.
Dacă Moldova - atunci condiţia e să fii cu adevărat bun
- Mai pe scurt, dacă aţi fi absolventul unui liceu acum, încotro aţi lua-o?
- Primul ucru care mi-a venit în cap a fost să spun că aș lua-o oriunde în afara Moldovei... După care m-am gândit că există și aici destule posibilități să te realizezi. Cu o condiție: să fii cu adevărat bun. Mi se pare că dacă ești bun în ceva, nu ai cum să nu reușești.Mă uit la mai tinerii mei colegi din televiziune. Dacă sunt profesioniști, sunt vânați de mai multe televiziuni. Dacă sunt mediocri, nu-i vrea nici o televiziune. Sau îi vrea televiziunea unde șef este un unchi sau o mătușă.
