- Actor, jurnalist, comunicator, ne-a scăpat ceva din formarea dvs. profesională ?
- Poate doar pentru culoare, voi menţiona faptul că am cochetat cu teologia. La început, am fost cantor în biserică, iar după ce am terminat Facultatea de Teatru, am fost admis la Facultatea de Teologie. Nu mi-am făcut iluzii că voi ajunge preot, era prea târziu, eram deja prea "pământean". A fost însă, o pornire căreia i-am dat curs, am făcut ce am simţit, aşa cum fac de fiecare dată. Din păcate, nu am reuşit să finalizez studiile teologice, din cel putin două motive, unul a fost legat de activitatea profesională, care nu-mi lăsa prea mult timp pentru studiu, iar cel de-al doilea era legat de greaca veche. Incercaţi să o învăţaţi şi s-ar putea sa mă înţelegeţi perfect.

- Pe unde şi cum a fost studenţia lui Daniel Diviricean?
-Studenţia mea a fost foarte activă, asta pentru că aveam şi două locuri de muncă în timp ce urmam facultatea. Eram prezentator tv şi realizator radio. Noaptea eram la repetiţii, dimineaţa la tv, în timpul zilei la cursuri, seara la radio. Pe lângă toate acestea, aveam şi activităţi de sezon, de exemplu făceam pe Moş Crăciun, prezentam diferite evenimente care aveau loc în oraş.

"Totul a avut o logică în cariera mea"

- Cum a început cariera dvs.?
- A început în radio. Era primul radio care s-a deschis la Cluj-Napoca, oraşul în care m-am născut. Dacă vorbim însă de primul meu loc de muncă, acesta a fost într-un... nici nu ştiu cum îi spune... un fel de atelier în care recondiţionam lădiţe din lemn pentru depozitarea legumelor.... Îmi amintesc cât de fericit am fost când mama mi-a cumpărat un ciocan şi un cleşte. Aveam "sculele" mele, nu mai trebuia să le iau cu împrumut, mă simţeam deja un reparator de lăzi profesionist, începeam să am pretenţii... De la lăzi, am trecut la confecţionarea de distribuitoare electronice pentru difuzarea prin cablu a programelor tv. Asta ca să vedeţi că totul a avut o logică în cariera mea. Era primul meu contact cu lumea comunicării, cu televiziunea în acest caz, dar e adevărat ca prin intermediul unor distribuitoare elecronice la acea vreme. De acolo am plecat direct la radio.

"La biserică, oamenii îşi dau frâu liber sentimentelor şi se lasă descoperiţi"

- Ce stă la baza reprofilării profesionale a dvs?
- Reprofilare? Vă referiţi la trecerea de la lădiţe şi distribuitoare la munca în domeniul comunicării? Nu cred că în cazul meu se poate da un răspuns clar... Eu cred că lucrurile au evoluat oarecum independent de mine, dar, dacă privesc în urmă, la perioada în care eram în liceu, deja eram membru într-un partid politic şi eram cantor la biserică, unde de fapt cred că a început pasiunea pentru comunicare. Uneori, mă plictiseam în strana până urma rândul meu să cânt, iar preocuparea mea principala era să studiez oamenii. Stiţi cum e, la biserică, oamenii îşi dau frâu liber sentimentelor şi se lasă, fără să vrea, descoperiţi. Pentru mine era foarte interesant să încerc să înţeleg ce dramă ascundea fiecare dintrei ei... Ajungeam, uneori, să empatizez cu ei. Nu va imaginaţi că făceam vreo cercetare... Ceea ce făceam eu atunci era involuntar, nu urmăream ceva anume, era doar o curiozitate imensă să descopăr oamenii. De multe ori, ajungeam, până la urmă, să interacţionez cu oamenii pe care îi studiam şi mă bucuram când descopeream că le-am intuit corect stările.

Măsură de la actorie, curiozitate de la jurnalism şi consistenţă de la comunicare

- Ce leagă toate aceste trei domenii, care sunt asemănările dintre ele? Cum se completează una pe cealaltă?
- Actoria, jurnalistica şi profesia de comunicator au multe lucruri în comun. Actoria m-a ajutat să înţeleg mai bine oamenii, să descopăr mai uşor caractere, m-a disciplinat şi organizat. Dar cel mai important lucru care m-a învăţat actoria este măsura. M-a învăţat că pentru a fi credibil, trebuie să ai măsura în ce faci. Acest lucru mi-a folosit enorm în activitatea mea ulterioară. Jurnalistica m-a învăţat sa fiu curios şi mi-a dat instrumentarul prin care să-mi satisfac curiozităţile, m-a învăţat să nu iau lucrurile la prima mână, sa citesc printre rânduri. Iar profesia de comunicator m-a învăţat un lucru foarte important: nu înseamnă că, dacă vorbeşti mult, comunici bine. Că, uneori, chiar şi când nu spui nimic, poti să comunici lucruri importante, ca un comunicator bun caută consistenţă, nu doar să aranjeze nişte cuvinte şi să le transmită, ca atunci când transmiţi nişte mesaje trebuie să-i studiezi bine pe cei cărora li te adresezi, să-ţi construieşti o legătură emoţională cu ei, dacă vrei să te simtă, să treci sticla, cum se spune în televiziune.

"După colaborarea cu politicieni... sunt viciat pentru jurnalism"

- Dacă aţi sta la intersecţie între cele trei meserii, pe care dintre ele aţi alege-o astăzi şi de ce ?
- Aşa cum m-am orientat cândva spre teologie, ce vă faceţi să credeţi că mâine nu aş putea să mă orientez spre geologie, de exemplu...?! Eu ştiu că sunt capabil sa-mi produc mari surprize, în continuare.
Dar, dacă totuşi aş fi la intersectie, cred că aş alege meseria de comunicator pentru că, pentru actorie sunt prea "bătrân", pentru jurnalism sunt deja "viciat" după colaborarea cu atâţia politicieni, deci alegerea e destul de simplă.

"Am găsit o modalitate mai bună de a mă "vinde" în faţa comisiei de examinare"...

- Cum s-a întâmplat sa ajungeţi să lucraţi pentru guvernul RM ?
- Am aflat ca Uniunea Europeană va crea Misiunea pentru consiliere în Politici la Nivel Înalt pentru Republica Moldova şi am decis să aplic pentru postul de consilier pentru comunicare al Primului Ministru. Nu mă aşteptam sa fie o concurenţă atât de mare pentru acest post, a fost o surpriză să văd câţi profesionişti în comunicare au aplicat şi sunt mândru că am concurat cu ei. Nu cred ca am luat acest post pentru ca am fost mai bun ca ei, ci, mai degrabă, pentru ca am găsit o modalitate mai buna de a mă "vinde" în faţa comisiei de examinare. Aşa am ajuns în Moldova. Nu vă ascund că până să aplic pentru acest post nu mai fusesem în Moldova. Deci am venit cu o mulţime de prejudecăţi care s-au infirmat în mare parte.

"Rezultatele unui consultant în comunicare trebuie să se vadă în activitatea celui pe care îl consiliază, nu în ceea ce spune că face"

- Descrieţi o zi de activitate a dvs., ce face comunicatorul prim-ministrului timp de o zi?
- Nicio zi nu e la fel. Întâmplarea face ca eu să lucrez pentru un Prim Ministru care are o foarte bună înţelegere a muncii mele, un om care ştie să te lase să te desfăşori, un om care participă la construcţiile pe care le generezi, nu doar aşteaptă să-i spui ce sa facă. De fapt, la rândul său, este comunicator şi încă unul foarte activ. Nu o să vă răspund mai detaliat la aceasta intrebare pentru că rezultatele unui consultant în comunicare trebuie să se vadă în activitatea celui pe care îl consiliază, nu în ceea ce spune că face.

- Ce calităţi trebuie să posede un bun comunicator?
- Cred că o calitate importantă este capacitatea de a simţi oamenii, de a le intui aşteptările. Din păcate, mulţi comunicatori nu alocă suficient timp pentru a-i studia pe cei cu care urmează să comunice. Şi o altă calitate importantă, este măsura. Avem atâtea exemple de comunicatori care îşi supraargumentează mesajele, distrugându-le credibilitatea.
Şi cred că un comunicator trebuie să fie foarte ambiţios, să-şi propună multe, să nu se mulţumească să facă mentenanţă lângă un politician. Adică să-i scrie două comunicate şi să reacţioneze când acesta este atacat de competitorii lui politici, ci să se angajeze tot timpul în construcţii ample, chiar şi cu riscul de a da greş, uneori.

Un comunicator bun , fie te ridică, fie te îngroapă...

- În ce măsură politicienii sunt produsul comunicatorilor ?
- Sigur că rolul unui comunicator poate fi determinant în cariera unui politician, dar în ambele sensuri: îl poate ridica sau îngropa. De fapt, cred că eficienţa unui comunicator este dată tocmai de persoana pentru care lucrează. Este inadmisibil că un comunicator al unui ministru, cum este un caz chiar în Moldova, să nu aibă acces aproape deloc la ministru sau atunci când totuşi se întâlnesc, ministrul respectiv să-i dicteze comunicatele şi la asta să se reducă munca lui. În acest caz vorbim, cel mult, de munca de secretariat, nu de munca unui comunicator.

"Un PR-ist are atâta putere câtă ştie să obţină"...

- Cât adevăr este în expresia :"Un PR-ist are atâta putere, câtă obrăznicie are să-şi ia de la şef"?
- Cred că un PR-ist are atâta putere câtă ştie să obţină. El trebuie să ştie să se facă util, să nu se mulţumească cu un comportament reactiv, ci să-şi dea frâu liber creativităţii, să aibă o atitudine proactivă.

- Material, este mai profitabil să fii comunicator sau jurnalist, dar moral ?
- Prea profitabile nu sunt nici una, nici alta, dacă îţi faci onest meseria şi nu te vinzi, asta apropo şi de latura morală. În munca de comunicare începi să câştigi abia când faci consultanţă politică la nivel înalt, când ai deja un cv cu nume importante pentru care ai lucrat, dar şi când dai peste un client care înţelege munca ta.