La moment este studentă în Danemarca (Horsens), la facultatea VIAUC, specialitatea „Global Business Engineering". În urma examenului de licenţă vrea să continue cu un program de master în Inginerie şi Management în Danemarca sau Germania.
Totul a început cu un an „Exchange" petrecut în SUA, prin intermediul Centrului de Educaţie Internaţională, după care a reuşit să obţină o bursă în inginerie care i-a acoperit cheltuielile pentru a petrece şase luni în Melbourne, Australia. Acolo a studiat Inginerie Mecanică la RMIT (Royal Melbourne Institute of Technology). A hotărât să-şi prelungească programul de studii peste hotare cu încă un semestru, în Italia, prin intermediul programului Erasmus, unde a studiat economie la universitatea din Modena.
- Dana, cum ai ajuns la studii în Danemarca?
- În primăvara anului 2007 am participat la o expoziţie universitară în Bucureşti şi am aflat de universitatea din Danemarca care oferea studii gratis pentru studenţii UE (am dublă cetăţenie). M-am informat mai detaliat despre tipul de studii, despre ţară, despre perspectivele şi am decis să aplic.
- Ce trebuie să ştim pentru a merge la studii acolo?
- Să fii pregătit să muncească în echipă. Apoi, să ţii cont de partea financiară. Danemarca, ca şi orice altă ţară nordică, are preţuri înalte pentru cămin (300-400 EUR lunar), alimentare şi întreţinere (200-300 EUR lunar). Anual burse se acordă şi studenţilor dinafara UE şi dacă aplicaţiile sunt trimise din timp, moldovenii le pot obţine. Paşaportul românesc, însă, garantează mai multa flexibilitate când vine vorba de a obţine permisul de şedere local, un cont bancar sau un contract de muncă şi oferă libertatea de a călători în UE fără restricţii.
Fără favoritism, concurenţă şi plagiat...
-Ce deosebeşte sistemul de învăţământ danez de cel autohton?
- Eu am fost mereu împinsă să fiu „prima", să reuşesc tot ce mi se cerea şi sa nu-mi fac de ruşine profesorii sau părinţii. În şcolile de la noi competiţia este un lucru cheie, începând de la concursuri până la „tabla de onoare". Acolo nu e concurenta asta ne-sănătoasă. Acolo trebuie să deprinzi să munceşti în grup. În Danemarca am uitat ce e favoritism, plagiat, iar profesorul e mai degrabă mentor.
„Am încercat să arăt cum sunt MOLDOVENII de fapt"...
Pe lângă studenţie, la moment Dana este angajată în departamentul de tehnologie informaţională al companiei „Siemens Wind Power", o diviziune a corporaţiei germane „Siemens". La început, fiind studentă în anul I, a lucrat ca muncitor temporar pentru companiile de recrutare din oraş, iar în Australia a lucrat într-o firmă ce se ocupă de credite imobiliare, dar şi ca profesoară într-o şcoală serală pentru copii claselor 1-4.
- Care este atitudinea angajatorilor de-acolo faţă de studenţii străini?
- Siemens este o companie germană, cu angajaţi de 56 de naţionalităţi. Sunt norocoasă să găsesc un post de muncă unde străinii sunt bineveniţi şi chiar apreciaţi. Dacă aş fi în situaţia de a mă angaja într-o companie daneză, cunoaşterea limbii locale ar fi obligatorie, indicând respect, cu toate că danezii vorbesc excepţional engleza.
- Te-ai simţit vreodată discriminată?
- Discriminată - nu, marginalizată - da, de multe ori, în special la început studiilor în facultate când nu eram obişnuită cu felul de a fi al danezilor, cu umorul şi tradiţiile locale. Danezii sunt un popor foarte sarcastic, lucru pe care eu nu l-am înţeles de la început şi din cauza căruia m-am simţit uneori jignită. Eu am încercat să înţeleg, să iert şi să le arăt acestor oameni cum sunt moldovenii de fapt."
„Râd şi plâng de marea glumă care a devenit Moldova"...
Studiile peste hotare au făcut-o să se deschidă către alte culturi, priorităţi prin prisma cărora a ajuns la multe concluzii şi comparaţii atât personale cât şi profesionale. Plecând peste hotare a descoperit adevăratele calităţi şi defecte a învăţământului autohton. Spune că „singura metodă prin care poţi vedea problemele pe care le înfruntă sistemul moldovenesc este de-al simţi de la distanţă".
- Cum se vede Moldova din Danemarca?
- De multe ori îmi vine sa râd (cu lacrimi) şi să plâng, când mă gândesc la marea glumă care a devenit ţara noastră. Politicienii nu se mai opresc din a-şi pune beţe în roate, oamenii cheltuiesc mai mult decât câştigă, copiii cresc fără părinţi, capitala este unicul loc unde există viaţa şi nu-mi vine să cred că luxul cu care mă întâlnesc în fiecare zi din vacanţa mea în ţară este doar o mare minciună. Moldova se vede ca fiind un paradox. Îmi pare rău că oamenii dragi mie se confruntă zilnic cu această dură realitate."
„În primul rând vreau să fiu fericită"...
Continuă să se perfecţioneze, vrea să înveţe multe, pentru că e diplomată şi competitivă. Vrea comunicare şi armonie în tot ce face. Mai vreo o familie care să se împace de minune cu aspiraţiile profesionale.
- Având la 24 de ani multe din lucrurile la care unii din semenii tăi abia îndrăznesc să viseze, ce-ţi mai doreşti?
- Vreau o familie împlinită şi un job interesant în acelaşi timp. Cred în posibilitatea de a manevra aceste două mari cariere în viaţa unei femei cu riscurile, compromisurile şi greutăţile incluse şi sper din suflet să am ocazia să o fac.
Galerie foto
