-Nu ştiu să vă răspund la această întrebare, din două motive: oricît de trivial nu ar părea acest lucru acum, dar pe timpul stundenţiei mele, cam prelungite (am avut statutul măgulitor pentru minte, de la vîrsta de 14 ani pînă la 22 şi nu pentru că am fost corigentă) eram atît de absorbită de studiu încît chiar nu ştiu dacă exista vreo sărbătoare în acea perioadă care să celebreze iubirea. Şi al doilea motiv, poate mai important decît primul, dar care reisese în mod firesc de aici - nu am fost îndrăgostită şi nu am iubit la acea vîrstă pe nimeni, nu am simţit să fi fost obiectul iubirii cuiva, şi acest lucru cred că îmi asigura un fel de „protecţie"; în fond, mă exonera de forfotă, dar şi mă excludea, în mod natural, din grupul celor ce se agitau în legătură cu sărbătorirea acestui sentiment. Trebuie să recunosc că răspunzînd la această întrebare, am oftat. Destul de tristă viaţă părea să fi avut eu.

- S-a schimbat modul de a sărbători iubirea odată cu împrumutarea Valentine's Day?

-Din perspective mea, da, fără echivoc. Cu bune şi cu rele, deopotrivă. Probabil unii dintre noi au înţeles că e frumos să celebrez Iubirea, că e minunat să iubeşti, să fii iubit şi că eşti liber să alegi pînă unde mergi cu "publicitatea" ei. Alţii dintre noi, odată cu "valentinizarea" iubirii, s-au mai descătuşat, şi-au depăşit anumite limite, duşi de acest val (dar şi a industriei care-l susţine!) şi manifestă un curaj emoţional pe care, poate, într-un alt context, nu l-ar fi avut. Cred însă că mai sunt printre noi şi unii care în această zi, mai mult decît oricînd, fac de bravadă anumite gesturi, care comportă iluzii şi speranţe false.

- Cum vedeţi dvs. diferenţa între Sfântul Valentin şi Dragobete?

- Diferenţă între aceste două sărbători, de fapt, ca esenţă, nu există, ambele au la baza legende frumoase despre iubire şi cutenzanţă. Există însă diferenţe în ceea ce priveşte sărbătorirea lor şi felul în care reverberează sau nu cu fiecare dintre noi. Ca observatoare a fenomenelor sociale şi personale, însă, constat diferenţa dintre aceste două sărbători doar în invazia abuzivă déjà de kitch-uri de tot soiul: atît obiectuale, cît şi emoţionale.

- Pe la mall-uri, prin cluburi de noapte, tinerii fac spectacol din a se casatori pentru o zi...
De unde credeti ca vine această dorinţă acerbă a cuplurilor de a se expune, de a se căsători în public, chiar dacă o fac de formă, în această zi?

- Ştiţi că de fapt acest lucru vine în primul rind, chiar din tradiţiile acestor sărbători: ritualuri simulate ale alegerii şi al uniunii. Deci, pînă aici, nimic blamabil: tinerii respectă tradiţia! S-a schimbat însă contextul (nu lunci, dar mall-uri) şi, în multe cazuri, chiar semnificaţia gestului simulat - care nu mai este un legămînt, aşa cum era pe vremuri - , ci un motiv de distracţie. Şi da, sunt de acord, că unii tineri fac mai demonstrativ acest lucru, dar cred că explicaţia nu poate fi una generalizatoare pentru toţi: unii doar se distrează, alţii - chiar probează (ceva, pe cineva, nu ştiu :), iar mulţi cred că pur si simplu simt nevoia să-şi împărtăşească dragostea cu alţii.

- In secolul XXI, oamenii se iubesc altfel decât pe vremea bunicilor noştri?
Tehnologiile, ce parte de vina au?

- Nu, eu cred că oamenii iubesc la fel: adică ori iubesc, ori nu iubesc. Că nu poţi iubi "en gros" sau "en detail", doar că acum "iubirea" poate avea mai multe ingrediente decît pe timpul bunicilor noştri, ca e alta şi realitatea, şi noi suntem alţii, şi dinamica relaţiilor este alta. Iubirea s-a îmbogăţit cu multe alte elemente. Altfel-ul zilelor noastre este determinat de modalitatea în care trăim şi manifestăm acest sentiment, de libertatea şi plenitudinea cu care ne facem alegerile, sau dimpotrivă, de constrîngerile care uneori, ne limitează Liberul Arbitru. Tehnologiile informaţionale nu au nici o vină, atunci cînd sunt utilizate în scop bun, cît nu sunt în detrimentul dezvoltării personale şi cînd nu periclitează comunicarea reală.

- Şi totuşi, se pare ca nimeni nu ne poate scoate din gene dorinţa de iubire tradiţională, "până la moarte", familie, stabilitate. Cât va mai dura?

- Nu ştiu să vă zic cît va dura, pentru că nu ştiu ce înseamnă iubire tradiţională. Iubirea autentică, cea care ne îmbogăţeşte şi ne fericeşte, va rămîne însă o dorinţă eternă, năvalnică şi demnă de toate căutările.

- Vă rog să faceţi un portret a lui Romeo şi Julieta zilelor noastre, să-i numim chiar Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, dacă acceptaţi.
Cum sunt ei astăzi?

- Portretul celor care se iubesc? Se iubesc - ăsta e portretul lor. Şi nu au nevoie de calendare cu zile prestabilite pentru iubirea lor.