- Elena, cum aţi ajuns să studiaţi în Franţa şi unde anume?

În 2006 am plecat să urmez studii de masterat în domeniul ştiinţelor politice, specializarea afaceri europene, la Sciences Po (Institutul de Studii Politice de la Paris).
François Hollande, Nicolas Sarkozy, Jacques Chirac - sunt doar câţiva din foştii elevi ai Sciences Po. Acest institut, care de altfel are un statut special făcând parte din categoria "Grandes Ecoles" ce nu sunt universităţi ca atare ci şcoli de elită în diferite domenii, este unica instituţie specializată în studii politice, dispunând şi de o retea de institute în alte 6 oraşe ale Franţei, fiecare campus având o orientare geografică.

Fiind acceptată la Sciences Po, am obţinut bursa Asociatiei „Le Pont Neuf" condusă de Doamna Bernadette Chirac, pe atunci Prima Doamna a Franţei.

- Daca ar fi să apreciaţi sau să criticaţi studiile obţinute în Moldova, din perspectiva cunoştintelor sau a relaţiilor de aici, ce aţi spune?

- Sincer vorbind, când eram încă în Franţa, aveam în minte doar critici la adresa instituţiei unde mi-am luat licenţa, ASEM, şi a sistemului nostru de învăţământ în general. Totodată, niciodată nu m-am simţit inferioară la nivel de cunoştinţe şi cultură generală în faţa colegilor mei care veneau din toată Europa, din Statele Unite şi chiar din Asia. Evident ca acest lucru se datoreaza partial si ASEM-ului. Ceea ce mi-a lipsit sunt deprinderile de analiza, de prezentare a unei opinii proprii, de cercetare a informatiei, de prezentare a unui raport în public, de o altă structurare în gândire...

- Cum aţi obţinut job-ul actual?

- În prezent, sunt asistenta Ambasadorului Franţei în Republica Moldova.

Căutarile unui job la Chisinau le-am început fiind încă la Paris. Am trimis CV-ul şi o scrisoare de motivaţie la mai multe organizaţii internationale. La întoarcere, am fost invitată la câteva interviuri.
Cred că am avut noroc să fie disponibil acest post şi să-l obţin exact când mi-am terminat studiile ca să pot sa mă implic la modul practic în relaţia Moldova-Uniunea Europeana în timpul Preşedinţiei Franceze. De fapt, era şi un vis, o dorinţă a tuturor colegilor de la Paris să ne angajăm, direct sau indirect, în cadrul programului de lucru al Preşedinţiei. Majoritatea din ei, după absolvire, s-au implicat în organizarea diferitor conferinţe ministeriale, forumuri pentru tinerii europeni, etc. Eu am avut ocazia şi onoarea s-o fac în ţara mea.

- Pentru studii în Franţa, de exemplu, din perspectiva experienţei Dvs., când e bine să începi a te pregăti şi de unde?

- Pentru studii universitare, este o procedura specifică, centralizată. Pe lângă cunoaşterea bună a limbii franceze, elevii din ultimul an la liceu trebuie să pregătească un dosar special care se depune la Alianţa Franceză până la 31 ianuarie în fiecare an şi să treacă un test lingvistic în luna februarie. În baza acestor rezultate, universităţile franceze îşi selectează singure studenţii. Pentru studii universitare, din păcate, nu există programe de burse. Dar trebuie sa menţionez faptul că învăţământul superior în Franţa, spre deosebire de sistemul anglo-saxon, este gratuit.

Pentru studii post-universitare, lucrurile sunt mai simple. Nu există o procedură centralizată. Fiecare doritor îşi găseşte singur universitatea si masteratul / doctoratul / post-doctoratul, se înscrie, iar apoi poate aplica la diferite programme de burse care există. Pentru fiecare masterat, dar şi program de burse există termeni limita diferiţi. Îi încurajez pe toţi doritorii să consulte informaţiile cu privire la studii pe site-ul ambasadei www.ambafrance-md.org şi pe site-ul Aliantei Franceze www.alfr.md

- După studii în Franţa, vine o altă etapa, am asistat chiar la o dezbatere cu tema: « Ai noştri tineri la Paris învaţă... cum îi aducem acasă ». Cum credeţi că pot fi aduşi acasă tinerii cu mentalitate europeană?

- Când am revenit acasă după masterat, credeam că găsirea unui loc de munca este suficient pentru a mă ţine aici. Cu trecerea timpului, realizez ca doar aspectul locului de muncă nu este suficient. Sau cel puţin nu se aplică tuturor. Cunosc oameni care au avut aici şi loc de muncă şi condiţii bune de trai, dar care au plecat şi au făcut carieră peste hotare. Deci nu acesta este motivul care i-a determinat să plece.

Am auzit ca în cadrul acestei dezbateri a fost evocată crearea unui Minister al Diasporei şi educarea tineretului cu cântece patriotice. Sunt idei bune, dar nu sunt suficiente. Pe lângă faptul ca este greu să găseşti de lucru în Moldova, este şi mai greu să valorifici aici tot ce ai învăţat în străinătate, sa fii promovat fără pile, să fii remunerat corespunzător, să ai acces la servicii medicale de calitate, să beneficiezi de un sistem de educaţie performant, nu mai vorbesc despre corupţie şi birocraţie. Totuşi, în majoritatea cazurilor, tinerii nostri nu revin acasă nu (doar) din cauza situaţiei economice dificile, ci din cauza mentalităţii depăşite şi a stagnării lucrurilor. Din păcate soluţiile propuse nu pot influenţa aceste aspecte. Doar atunci când va fi un progres economic şi moral vizibil în Moldova, va exista o perspectivă pentru revenirea lor acasă.

Problema întoarcerii tinerilor şcoliţi peste hotare nu este specifică doar pentru Moldova. E şi a ţărilor occidentale. Doar că în locul tinerilor europeni sau americani vin să lucreze tinerii din Moldova, iar în locul tinerilor moldoveni nu vine nimeni să lucreze.

- Aveţi vreo statistica referitor la numărul de tineri moldoveni care aleg sa studieze în Franţa, şi care eventual rămân apoi acolo?

- Franţa este a patra destinaţie pentru studenţii moldoveni, după România, Rusia şi Ucraina. Anual circa 1000 de moldoveni îşi fac studiile în instituţiile de învăţământ superior din Franţa.

Din păcate, nu avem o statistică a celor care rămân acolo. Dar există o încercare de a-i aduna pe toţi prin intermediul asociaţiei REF Moldova care îşi propune să creeze o reţea de comunicare pentru cei care au făcut sau vor face studii în Franţa, indiferent unde se află la moment.

- Dacă e să revenim la cariere, care e, de regulă programul unei asistente a unui ambasador străin în Moldova? Între timp şi ambasadorul s-a schimbat...

Din iulie 2011, avem un nou Ambasador al Franţei în Moldova, pasionat de chestiunile europene şi vorbitor de limba română.

Ambasada Franţei fiind una mică şi cu personal redus, responsabilităţile mele se împart în mai multe domenii. Pe lângă lucrul administrativ ce ţine de organizarea agendei ambasadorului şi lucrului cancelariei diplomatice, eu îndeplinesc parţial şi funcţiile unui ataşat de presă; sunt ofiţer de legătură cu instituţiile statului; organizez programul misiunilor oficiale; însoţesc şi asigur traducerea în cadrul întrevederilor de înalt nivel; gestionez evenimentele protocolare.

- A trebuit vreodată să explicaţi celor cu care lucraţi sau cu care aţi studiat ... ca... în Moldova unele lucruri stau un pic... altfel, respectiv să Vă simţiţi mândră de poporul pe care îl reprezentaţi sau viceversa, jenant în faţa angajatorului?

- Cred ca toţi cei care lucrează cu străini în Moldova au parte de momente de jenă în activitatea cotidiană pentru că la noi chiar multe lucruri stau un pic ... altfel.

În schimb, pot să vă povestesc o întâmplare curioasa din prima zi de lecţii la Sciences Po. La începutul fiecărui curs, toti studenţii se prezentau de unde sunt şi ce au facut în trecut. Atunci când m-am prezentat, unul dintre profesori a zis că a fost cândva în România la o şcoală de vară unde studenţii din Moldova s-au manifestat cel mai bine. În faţa întregii clase, el a zis că studenţii moldoveni sunt foarte buni şi ca sunt o concurenţa serioasă pentru ceilalţi. După ore, cam toţi colegii s-au grăbit să facă cunoştinţă cu mine! În acel moment am fost foarte mândră că sunt din Moldova.

La fel de mândră am fost şi atunci când mi-am reprezentat ţara la prânzul oferit de Prima Doamnă a Franţei pe atunci, Bernadette Chirac, la Palatul Elysée, unde am povestit despre Moldova şi am stârnit curiozitatea şi atenţia tuturor.

- Vă mulţumesc!