Cum ai ajuns să înveţi în Marea Britanie şi cine a venit cu ideea?
Am făcut un curs de media la colegiul Bellerbys din Cambridge. La colegiu am ajuns datorită programului Excel. După aia am depus actele la universitatea Kingston din Londra, facultatea de muzică şi actorie. Acum sunt în ultimul an de studii. Ideea de a învăţa peste hotare aparţine părinţilor. Am avut o discuţie serioasă cu ei şi am decis că-mi aleg eu ţara şi atunci am zis aşa în vânt, Anglia. Când am plecat aveam 17 ani, prima dată zburasem cu avionul fără părinţi. De fire, sunt o persoană care nu se teme de schimbare, dar atunci când trebuie să schimbe ceva radical, trebuie împinsă din urmă.

Cât costă să înveţi în Londra?
La facultatea mea nu se oferă burse. Fiind o facultate de artă, implică multe cheltuieli, pentru studiouri, imprimări, aparataj audio/video. Eu am posibilitatea să învăţ gratis, datorită paşaportului românesc, cu condiţia să întorc banii statului român timp de 25 de ani. Preţurile pentru studii sunt de 9 mii de lire pentru cetăţenii UE şi 16 mii de lire pentru ceilalţi. Ceea ce ţine de cămin, e mai rentabil să stai la gazdă, sunt aceleaşi preţuri. Am stat şi eu puţin la cămin, plăteam 450 de lire pe lună. Englezii sunt neîngrijiţi, iar eu iubesc curăţenia, de aia în Londra am ales gazda.

"Dacă eşti prost şi nu ştii, mai bine nu scrii, decât să trişezi"...

Dacă ar fi să compari studiile de la noi cu cele din Marea Britanie, ce-ar ieşi în evidenţă?
La noi sistemul e corupt. În Londra aşa noţiune pur şi simplu nu există. Dacă eşti prost şi nu ştii, nu scrii, dar nu trişezi. La noi studenţii sunt mai descurcăreţi. O asemănare între sisteme poate fi ceea ce ţine de profesori, există uneori aceeaşi subiectivitate. Ideea este că trebuie sa te împaci bine cu profii. Cel puţin nu există faza moldovenilor, "eu sunt profesor, tu elev, taci şi ascultă"!!!

Dar tinerii?
Depinde de educaţie, de cultură, de religie. Tineretul din Londra e mai degajat, mai incult. Cum se distrează colegii mei de la muzică? Fac petreceri, unde se fumează, se consumă alcool, droguri, ceea ce eu nu fac, însă dacă mergem împreună, nu mă impun, îmi respectă opinia, şi-mi place. În schimb în Moldova, nu..."dacă nu bei, nu-mi eşti prieten, nu mă respecţi"!!!

Ceva nebunesc, reguli încălcate şi multe relaţii...

Care sunt trei lucruri obligatorii pe care trebuie să le facă un student în perioada studenţiei?
Eu sunt mai liniştită, dar în anii studenţiei trebuie de făcut ceva nebunesc...numaidecât, trebuie de încălcat anumite reguli şi să-ţi faci cât mai multe relaţii, din domenii diferire, relaţii care prind bine pe viitor.

Recent, premierul Filat a declarat că tinerii ar putea fi obligaţi să revină acasă după studiile din străinătate, tu ce părere ai?
Nu sunt de acord, nu trăim într-o ţară comunistă, fiecare îşi alege drumul, unde să lucreze. În aşa caz lasă guvernul să ne achite studiile peste hotare.

"Mândră că sunt din Moldova"...

Care sunt şansele să te angajezi în Londra în perioada studenţiei?
Ca student poţi să te angajezi. În Moldova am făcut dans timp de şapte ani, la clubul sportiv "Codreanca", astfel în Londra m-am angajat în calitate de antrenoare de dans sportiv, unde am lucrat timp de jumătate de an. O făceam mai mult din plăcere. Mă plăteau cu câte 30 de lire pe oră, circa 600 lei. Am rămas şocată că m-au primit din prima, asta înseamnă că dansatorii moldoveni au o bază bună. Îmi pare rău că avem dansatori buni, cu salariu mic şi când te gândeşti că ar putea fi plătiţi cu mii pe lună în Londra.

Te-ai simţit vreodată discriminată?
Din contra, mă simt mai superioară. Cei care au mai auzit de Moldova, zic că fetele la noi sunt foarte frumoase. În general reacţiile sunt bune, mă fac să mă simt mândră că sunt din Moldova.

După studii revii în ţară?
Până anul trecut spuneam...Moldova. Dar anul trecut mulţi prieteni din Moldova au plecat şi ei la studii în diferite ţări şi mi-a trecut jalea. Am realizat că nu mai puteam fi împreună ca în liceu, fiecare îşi are drumul său. Oricum acasă e mai bine. Toţi spun că moldovenii sunt invidioşi...nu ştiu cum, dar acolo sunt exact aşa, dar şi făţarnici, străinii maschează emoţiile foarte bine.

Fenomenul „Dulcea şi tandra mea fiară"...

Cine a venit cu ideea de a pune renumitul vals a compozitorului Eugen Doga, „Dulcea şi tandra mea fiară", pe versuri?
Părinţii, mai ales mama. Am văzut pe Youtube versiunea rusă a piesei şi am zis hai s-o facem în română, ar fi frumos şi corect.

Toţi am auzit de micul scandal iscat o dată cu lansarea piesei, cum te-ai descurcat?
M-a afectat foarte mult, mai ales speculaţiile din presă. Vreo trei zile nu mă puteam linişti, A fost primă dată când s-a scris nu prea de bine, nu atât de mine, cât despre proiect. Cel mai mult îmi pare rău pentru domnul Doga, care are o vârstă şi pune la suflet. Însă, oricum oamenii îmi scriu zilnic, primesc mesaje de încurajare, zic că le place piesa. Ştii cum se zice...peste hotare se plăteşte pentru scandal.....aşa că.....

Am înţeles că eşti implicată în proiecte noi, care anume?
La moment colaborez cu o casă de management din Londra, "Downtown Artists". Am trecut un casting din 3000 de persoane. Până acum am înregistrat două piese, urmează să le lansăm. Dacă îmi merge bine acolo, impact va fi şi în Moldova.

Există show-biz în Moldova?
Nu prea, nu din cauza resurselor financiare, faza este că nu avem piaţă de dezvoltare, majoritatea oamenilor sunt plecaţi, nu avem pentru cine cânta şi aici nu ai unde creşte. În Moldova albumurile nu sunt cumpărate, piesele pot fi uşor găsite pe net.

Despre vise, dezamăgiri şi...operaţii...

Dacă nu muzică, atunci ce?
Medicină. Bunica mea este medic. De mică spuneam că vreau să mă fac chirurg, să operez gratis. Auzeam pe atunci cazuri precum că medicii nu vor să opereze fără bani. Părinţii mă întrebau, "pe ce bani vei trăi?" şi eu le răspundeam, "pe mine soţul o să mă întreţină, dar eu o să fac operaţii gratis". Mă rog, eram mică şi naivă.

Ce vise ai?
Nu mai am, acum sunt mai realistă. În ultima vreme aveam vise, îmi mergea bine, îmi creşteau aripile, spre final mă dezamăgeam. De acum încolo mi-am zis să nu mă entuziasmez. Voi face tot cu paşi mărunţi, dar sigur.