Deși el vrea să pară rău și poate din acest motiv colegii de la alte universități zic că universitatea mea nu e cea mai bună, el îmi dă de fiecare data scurta, chiar dacă eu vin cu 2 ore mai târziu de cât ora de închidere a vestiarului. Eu nu mă supăr nici atunci când el îmi zice că mulțumescul nu-l pui în buzunar, îi zic NU mulțumesc atunci, iar el pleacă capul. Am început cu portarul pentru că fața lui e prima pe care o văd când vin la universitate.

Profii mei.

Deși ei pun note de 4 și le numesc note negative, eu nu mă supăr, pentru că așa sunt și profesorii de la alte universități, în plus profii au familie, au testări de verificat, și la urma urmei ei îs oameni și se poate de încercat de îi înțeles. În același timp profesorii de la universitatea mea încearcă să facă lecții interesante, ei fac prezentări în PowerPoint, ceea ce e un efort deosebit din partea lor. Eu îi apreciez.

Și nu în ultimul rând.

Universitatea mea e cea mai bună pentru că acolo îs cei mai buni colegi. Și cele mai bune colege. Pentru că de când tot scriu nu prea am pomenit de fete bune, unii ar putea să-și creeze o greșită părere despre cea de-a doua mea casă. În universitatea mea sunt fete bune. De exemplu acolo stau 4 fete bune, trei și încă una. Ele nu dorm în bibliotecă. Ele nu dorm pe drumuri. Și uneori ele deloc nu dorm. Ele pur și simplu îs studente bune, adică studente adevărate. Ele știu și definiții, dar ele știu că asta nu-i sensul vieții, precum nici clasificările nu-s. Ele îs sexy. Și ele îs fetele pe care aș vrea să le văd mai des în universitatea mea.

Eu vreau ca fiecare student să înțeleagă că universitatea lui îi cea mai bună, fie că învață la Oxford, fie că învață la Slaveanskii Universitet din Chișinău și în loc să se bată cu pumnul în piept că universitățile celorlalți îs fignea, pur și simplu să folosească această energie pentru a face universitatea lui și mai bună.