Am înţeles că ieri au dat bacul la română.
Băiatul începe (ambii vorbitori de limba rusă):
„ - И?... как прошел экзамен по румынскому?
- Так... списалa в полный ход... насиловалa телефон по максимому, а ты?
- Я нет... написал то, что помнил, что знаю... румынский меня не интересует.
- А правда, нужен мне румынский... кому он нужен? Он мне нужен? Нафига он мне нужен? Я его ненавижу. Ой!!!...эти противные молдоване!!!!
- Точно... хорошо, что мы от него избавились.
- А к вам приходил... "Х"... с предложением списать?
- Нет!!!
- А к нам пришел за две минуты до экзамена и начал кричать: "Кто хочет списывать быстренько собрали по 100 леев в конверт". У меня не было, так я одолжила.
- К нам никто не приходил, но мы все равно списали. „
N-am ascultat mai mult pentru că urma staţia mea. Sincer, îmi venea s-o flocăiesc...aşa cum pot flocăi Moldovenii, dar decenţa şi buna educaţie dată tot de Moldoveni, nu mi-a permis.
De o bucată de vreme tot aud despre tot felul de campanii anti-corupţie în instituţiile de învăţământ...vă spun eu, "Foaie Verde". Oameni buni, corupţia nu pleacă nicăieri, ea a fost, este şi va rămâne. Hallelujah!!!
Un lucru însă, sigur îl putem face. Să ne învăţăm copiii să respecte limba ţării în care trăiesc, învaţă, susţin examene, muncesc, merg la întâlniri, vorbesc necenzurat, dau câte 100 de lei în plic pentru a putea copia. Măcar atât.
Faptul ca m-am ţinut în mâini, este de apreciat şi unicul lucru rezonabil pe care puteam să-l fac era să scriu aceste rânduri. Cu siguranţă l-am scris la nervi, că nu m-am putut abţine şi iertaţi-mi indignarea, dar eu sunt cea, care zi de zi scrie în ROMÂNĂ.
Nu discriminez pe nimeni, n-o fac acum pe naţionalista, e un simplu apel la "RESPECT şi OBRAZ".
