"Eu sunt unica la părinți. M-au susținut în toate, la studii (am absolvit REI la USEM, apoi masterul la ASEM), mi-au fost alături și atunci când munceam cu un salariu mic la Camera de Comerț. Chiar și atunci când m-am decis să plec în Portugalia, la iubitul meu, nu m-au oprit din drum. Dar, când acolo a început criza și agenția de turism la care munceam a falimentat, dorul și grijile față de părinți m-au adus acasă. Și soțul a fost de-acord: Bine, zice, hai să încercăm, să nu ne pară rău apoi că n-am făcut-o..." spune Valentina Ceban-Mihailov, o tânără întreprinzătoare din Moldova.

De la ciuperci ... la ciupici
Acasă s-au gândit mai întâi la o fermă de iepuri, apoi li s-a părut interesantă ideea producerii de ciuperci, apoi s-au oprit la ideea unei întreprinderi de producere a ciupicilor din lână, pentru toate vârstele. Treptat am ajuns să producem și alte confecții, (peste 30 de denumiri) din lână, de cea mai bună calitate, prelucrate conform standardelor, deloc alergice și rezistente în timp.

35 000 de euro și o remorcă de nervi, prețul unei mici afaceri
"Până acum am investit peste 35 000 de euro. Și investim și tot investim de nu vedem capătul... O parte din bani i-am primit de la stat, grație programului Pare 1+1, ar fi o proporție de 5+1, mai degrabă. Dar nu asta e problema cea mare. Problema e în mentalitate: nu așteptăm sa ni se ridice monument pentru ca iată am venit acasă și am creat 15 locuri de muncă. Vrem să vedem că statul are nevoie de tinerii întreprinzători, de întreprinzători în genere. Pentru început, să limiteze comunicarea birocratică. De ce în Canada e posibil să inițiezi o afacere stând la computer, iar la noi trebuie să umbli 2 luni cu mapa cu 15 copii ale Certificatului de Înregistrare și alte acte. Știți cine stau în birourile preturilor? Niște tanti care au văzut un certificat încă înainte de revoluție și sunt sigure ca așa trebuie să arate toate certificatele. Nu se comunică între birouri: unul zice da, altul ba.

Apoi, statul nu știu de ce a dotat FISC-ul cu funcțiile călăului. Avem un butic cu produsele noastre la Călărași. Cred că degeaba am angajat paznic, pentru că cei de la Fisc, timp de 2 luni, se isprăvesc de minune cu a ne contabiliza intrările și ieșirile din magazin.

E rușinos să înveți la o școală profesională, într-o țară de șefi
La noi în țară trebuie să ai pe cineva „în spate", iar imaginea businessman-ului e geep-ul parcat la intrare, blana, fițele, relațiile etc. Nu trebuie să fie așa. Nu trebuie să mire faptul că directorul unei firme mici, livrează singur produsele la magazine. Da, noi investim în utilaj, în calitate, în promovare, în personal, dar alegem să ne ducem singuri marfa. Să mergem personal la expoziții, să vedem că lumea ne caută produsele, să găsim parteneri, să facem angajări. Știți cât e de greu să găsești, spre exemplu, cusătorese în Moldova? Nu, pentru că toată lumea se duce la universitate, și asta deoarece condițiile în școlile profesionale sunt sub orice critică. E primit așa că în țara noastră școlile de meserii sunt pentru a pregăti „robi",când peste hotare este exact invers. Ce atitudine e față de meseriași în Germania sau în Portugalia. Am văzut asta și vreau ca și la noi să fie la fel. În caz contrar o să ne trezim mâine cu o țară doar de șefi.” - recunoaște Valentina.

Mai puțină bișniță, mai multă creativitate
Pentru că nu poate să stea indiferentă față de ceea ce se întâmplă, Valentina mai face parte din ONG-ul Business and Professional Women Moldova. Este consultant în proiecte de dezvoltare socială și economică. Asta e ceea ce o ține pe val și la curent cu ce se întâmplă în afara business-ului ei, cărui îi oferă zilnic, în egală măsură timp, dragoste și nervi. Dacă ar fi voia ei, ar face din școlile de meserii o veritabilă școală pentru viață, pentru că un om cu mâini de aur începe să valoreze mult și trebuie să fie așa.

Deși soțul e tot mai tentat să migreze mica lor afacere în România, unde e piață mai mare și condiții mai sigure pentru export, femeia spune că mai are o doză de speranță, poate...poate, businessul moldovenesc va avea parte de mai mulți oameni creativi și mai puțini bișnițari.