Pe unde şi cum a fost studenţia Elenei Zbârnea?
Am absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, facultatea de design vestimentar, dar consider că studenţia mea a început când am revenit din Bucureşti şi am intrat la Colegiul de Arte Plastice "A. Plămădeală". Îmi aduc aminte cu drag de acei ani.

Cât de mult te-a ajutat universitatea să devii cine eşti acum? De unde şi de la cine mai înveţi?
Mi-am început studiile de specialitate mult mai devreme şi m-am format pe parcursul a 12 ani. Universitatea nu a fost cea mai bună alegere, pentru că în cei patru ani nu am făcut decât să recapitulez programul studiat mai devreme, alături de colegi care erau la primul contact cu artele plastice. Pe tot acest parcurs, având diverse colaborări şi lucrând în timpul studiilor, m-am şi format ca profesionist.

„În domeniul tău, trebuie să fii cel mai bun"...

Merită să faci Academia de Arte de la noi sau opţiunea studiilor peste hotare rămâne cea mai bună?
Din păcate, consider că opţiunea studiilor în afara ţării noastre, cel puţin în domeniul artelor vizuale, rămâne a fi cea mai bună, iar de vină e întreg sistemul de învăţământ. Din cauza condiţiilor deloc avantajoase, artiştii consacraţi care ar putea schimba cursul lucrurilor în Academia de Artă, nu ajung să predea. În consecinţă, tinerii absolvenţi sunt absolut dezolaţi după finisarea studiilor şi pot fi număraţi pe degete cei care rămân în domeniu.

Majoritatea studenţilor aleg meserii „în vogă" pe piaţa muncii, cum ar fi economie sau drept. Crezi că studentul de azi ştie ce vrea să facă în viaţă? La tine cum a fost, ţi-ai urmat visul sau ai ascultat de părinţi?
Eu credeam că în ziua de azi în vogă e să faci marketing şi management. Nu ştiu ce e în capul studentului de azi, una o ştiu la sigur: la 18 ani nu ai cum să ştii ce vrei să faci în viaţă. Eu am 27 şi nici acum nu ştiu dacă mă voi opri la activităţile pe care le practic acum. Tatăl meu este pictor, aşa că pentru mine a fost greu să rămân indiferentă faţă de acest domeniu. De mică, am avut un credo în viaţă: în domeniul tău trebuie să fii cel mai bun şi la momentul în care am ales să intru la un liceu de artă la Bucureşti, eram convinsă că sunt cea mai bună, pe atunci aveam 10 ani. Toate studiile pe care le-am făcut după asta au urmat cursul firesc al lucrurilor.

„Am mizat întodeauna pe propriile resurse"...

Dacă ar fi să alegi din domeniile care te definesc-pictură, modă, redactor la revista „15 minute" - pe care l-ai alege şi de ce?
Dacă aş şti pe care să-l aleg, aş fi ales demult. Eu am o chestie care mă defineşte: sunt muncitoare şi pasionată de tot ceea ce fac, dar mă plictisesc repede, de aceea activez în domenii care îmi oferă diversitatea care mă ţine permanent în priză.

În cât timp se face o revistă care se citeşte în 15 minute?
Conţinutul revistei se adună timp de două săptămâni, după care se structurează, se machetează încă o săptămână, intră la tipar şi în două zile pleacă în oraş în largă distribuţie. Exact o lună, cât avem între reviste, ne ia să o concepem pe următoarea - în acest ritm, trăiesc deja al treilea an.

Ce înseamnă să lansezi afacerea proprie la noi, cum găseşti finanţare?
Am mizat mereu pe propriile posibilităţi. Să faci primul milion e mai greu, apoi e mai simplu, aşa am auzit. Până când, pot să confirm, e greu de tot!

„Uneori regret că nu putem alege ţara în care ne naştem"...

Ce o face pe Elena Zbârnea să fie diferită de ceilalţi?
Poate o să-mi răspundeţi voi la această întrebare, dacă tot m-aţi abordat pentru acest interviu.

Ce regreţi cel mai mult în viaţă?
Uneori regret că nu putem alege ţara în care ne naştem şi, rămânând acasă, trăim un permanent compromis. În afara acestor momente sunt un om absolut echilibrat şi fericit.

Dacă ai fi absolventa unui liceu acum, încotro ai lua-o?
Probabil aş porni spre Londra, cu frica de a nu mă mai întoarce, dar la sigur nu mi-aş face studiile aici.

Care ar fi întrebarea pe care o aşteptai, dar nu i-a venit umilei noastre intuiţii?
Am aşteptat întrebări neaşteptate, unele v-au reuşit!