- Daniel, eşti un tinar foarte activ, aşa ai fost şi în liceu. Când şi graţie căror evenimente din viaţa ta ai înţeles că doar să mergi la liceu şi atât - nu e pentru tine?

- Sunt absolvent al Liceului Teoretic "Mihai Viteazul" din Chişinău, o instituţie de învăţământ pilot, care promovează tehnici moderne de predare, oferind elevului aptitudini nu doar de învăţare dar şi de implicare într-o multitudine de activităţi extracuriculare. Primele activităţi de voluntariat le-am început în liceu, la Consiliul liceal, un organ de autoconducere a elevilor. Mi-a plăcut din start, prin implicare mă simţeam mai liber, mai degajat, mai deschis cu lumea care mă înconjura. Această experienţă a continuat şi în cadrul Consiliului Local al Copiilor şi Tinerilor din Chişinău iar ulterior în toate implicările pe la organizaţii pentru tineri, pentru că am înţeles că întâi de toate investesc în mine, în cei din jur şi societate, e un fel de Jack Pot, în care toţi câştigă, iar costul biletului îl reprezintă doar timpul dăruit cu altruism.

Părinţii mi-au dat undiţa, peştele îl prind eu

- Părinţii tăi ce ocupaţie au, cum au susţinut ei efortul tău de a fi deosebit?

- Părinţii mei sunt ambii din mediul academic, cercetători, biologi de specialitate. Ei m-au încurajat să-mi aleg propria cale în viaţă, niciodată nu am simţit o atitudine din partea lor care m-ar fi împins spre o carieră asemănătoare lor, mai mult, prin exemplul pe care mi-l dau mie şi fraţilor mei (suntem 3 copii în familie, iar eu sunt cel mai mare), ne îndeamnă să muncim foarte mult. În cazul meu e valabilă istoria cu undiţa, părinţii mi-au dat undiţa şi mi-au arătat cum se prinde peştele, restul încerc să fac singur.

- Anul acesta ai devenit student la FRISPA, de ce anume această facultate, care e scopul tău final?

- Aş minţi dacă aş spune că este o alegere spontană. Încă din clasa a X-a, ştiam că o să vin la această facultate, eram pasionat de culturi străine, diplomaţie, relaţii europene şi internaţionale, iar disciplina favorită a fost istoria şi ştiinţele socio-umane, am lucrat premiditat încă de la liceu pentru acest domeniu, iar FRIŞPA (Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova) a fost alegerea perfectă pentru că am decis pentru mine că voi rămâne acasă să fac studii, am spus că atâta timp cât voi vedea că reuşesc aici, voi lupta pentru "un loc sub soare", iar destinaţia mea finală într-un joc perfect al soartei, este mediul diplomatic, vreau să servesc ţării mele în calitate de diplomat.

Ca studenţia să treacă mai cu ritm, am fondat un ziar. Şi încă o emisiune

- Ce aşteptări ai avut de la facultate şi cum te simţi acolo la acest moment?

- Aşteptările au fost colosale, dat fiind faptul că în Moldova, mediul preuniversitar, oarecum idolatrizează pe cel universitar, cu siguranţă mulţi din noi am auzit fraza "La universitate totul se va schimba, e o altă lume", uite că pentru mine nu a fost o altă lume, a fost acelaşi mediu propice unui individ care a venit să facă carte, deşi, personal am rămas surprins de indiferenţa multor tineri faţă de dezvoltarea personală extracurriculară, implicare în activităţi.
Ca studenţia să treacă mai cu ritm, împreună cu un grup de iniţiativă al studenţilor şi cu suportul decanatului am fondat un ziar local - "Monitorul de Facultate", o portavoce a studenţilor de la facultatea noastră.

- Ai şi o emisiune la radio, despre şi pentru tineri. Vârsta tinerilor abordaţi în emisiune va mai creste având în vedere şi noul tău statut, cel de student?

- De 3 ani sunt în echipa Semnal Junior la Radio Moldova, care de
altfel este o instituţie foarte prietenoasă tinerilor care vor să se manifeste, unica de acest gen în ţară, aş spune. Împreună cu colega mea Cristina Jandîc, am decis încă în vară să creăm un nou proiect pe piaţa radio autohtonă - RadioActiv, a durat ceva să-l cizelăm şi definitivăm ca un produs gata pentru a fi consumat, şi din octombrie, în fiecare duminică începând cu 16.00 până la 18.00, oferim tinerilor istorii inpiraţionale cu invitaţi de la care pot învăţa, evenimente şi oportunităţi "out of the box - în afara cutiei" şi le prezentăm câte un ONG şi bucătăria acestuia, apropo, audienţa şi eroii noştri sunt şi elevi, studenţi, tineri antreprenori dar şi ...altcienva care doreşte să afle ce se mai aude cu lumea tumultoasă a activismului civic. Este un proiect realizat împreună cu portalul informaţional Civic.md.

Cred că oamenii care cântă în duş sunt foarte creativi

- Ai fost de foarte multe ori peste hotare, ce putem noi, studentii moldoveni învăţa de la ei si ce au ei de învăţat de la noi, (daca au:)

- Am în CV experienţe de pe 3 continente: America de Nord, Europa şi Asia. Cât de straniu nu ar părea, dar problemele tinerilor sunt aceleaşi peste tot, fie că e vorba de SUA, Armenia, sau mult iubita noastră Moldova. Îi doare lipsa locurilor de muncă, asigurarea cu locuinţe, burse etc. Dar un lucru esenţial sunt bunele practici pe care le putem răpi, personal consider că oamenii, în special care cântă în duş sunt foarte creativi :), iar această creativitate se transmite prin interacţiune şi personal sunt un adept aprig al schimburilor, mixurilor culturale, educaţionale între studenţii din diferite ţări, căci astfel învăţăm şi creştem considerabil.

- Care sunt primele trei probleme ale studenţilor moldoveni?

- Concis ar fi:
1. Indiferenţa
2. Indiferenţa
3. Indiferenţa

Cum arată pastila "Antiindiferenţă"?

- Şi ce soluţii propui?

- Nu fac facultatea de soluţii şi nu am licenţă în formule de rezolvare a situaţiilor complicate, dar folosind citatul vestitului Sherlock Holmes, "E elementar, dragul meu Watson": Trebuie să ne implicăm mai mult, pentru că trăim într-o lume globalizată în care energia, responsabilitatea, corectitudinea şi promtitudinea se apreciază cel mai mult, iar pastila Antiindiferenţa este un tânăr gata să-şi pună întrebări, să sară în ajutor, să dezvolte o competiţie sănătoasă, să se implice.

- Unde te vezi peste 5 ani?

- Habar nu am, viitorul este o chestie pentru care lucrez în prezent şi dacă păstrez ritmul, acesta se va forma în funcţie de cum îl vezi tu, se va modela ca lutul în mâinele olarului, dar în acelaşi timp o mişcare incorectă sau lipsa ei, poate să-l schimbe radical, de aceea e important să investim cât mai mult în prezent pentru a culege roade din viitor, expresii de genul "Mâine e o altă zi", ar fi bine să nu exite, căci într-adevăr, un mâine va fi mereu, iar un ieri nu se va mai repeta niciodată. Mie, în genere, îmi place să cred că cea mai frumoasă zi din viaţa mea este astăzi.